Agricultura României suferă: criza cerealelor cauzată de inundarea pieței române și europene de cerealele din Ucraina este doar ultimul simptom a unei probleme pe care partidele politice de la guvernare ar fi trebuit să îl rezolve cu decenii în urmă.
În ultimii ani, au devenit deja un laitmotiv versurile poetului Octavian Goga:
„Munții noștri aur poartă,
Noi cerșim din poartă-n poartă.”
Asta pentru că, ori de câte ori privim la starea generală a lucrurilor, cu precădere a administrației guvernamentale și a stării generale a economiei, aceste versuri sunt prezente și își ridică vocea spre noi din orice colț al țării, de la orice nivel de gospodărire națională. Dacă e să privim doar la ceea ce se întâmplă acum cu fermierii și arendașii de terenuri agricole din România, ne putem face o idee despre dezastrul incalculabil la care administrația guvernamentală supune o parte însemnata a economiei.
Sub privirile impasibile și culpabile ale autorităților române, agricultura și forța de muncă a acesteia, este sacrificată în mod voluntar pe așa zisul „altar” al solidarității față de poporul ucrainean. Sub pretextul înlesnirii și ajutorării transportului cerealelor din Ucraina către vest, România a pus la dispoziția acestora, depozite de silozuri. Ele erau destinate ca și în anii trecuți, să fie colectoare și bănci pentru cerealele autohtone.
Nu e o noutate că producătorii români au trebuit în consecință să își înmagazineze produsele pe unde au putut cu gândul că transportul maritim, feroviar sau rutier să elimine acest impediment. Nu numai că acest fapt nu s-a întâmplat, dar în decursul acestor câtorva luni cerealele vecinilor au inundat piața românească la un preț neloial și de o calitate mai proastă, după cum remarcă cei din producția de panificație.
Cei de la Cotidianul.ro, citând Politico.eu spun despre aceasta că :,,Este o mostră despre ceea ce se va întâmpla dacă Ucraina devine membră UE”. Nu avem calitatea de a alege pe cine candidează pentru integrare europeană, dar avem tot dreptul să ne protejăm în fața abuzurilor de tot felul la care România este supusă.
Agricultorii din România trec printr-un astfel de abuz, pentru că nu li se garantează nici o protecție, nici o șansă de viitor. Unele țări din estul blocului UE, care au văzut la timp pericolul acestei concurențe neloiale, au luat din timp măsuri, au limitat și chiar au interzis pe piața internă această ofertă. Statul român, ca mai întotdeauna, a fost prins pe călcâie și de această manevră la care culmea au conlucrat îndeaproape.
Drept urmare, după săptămâni, chiar luni de stat ,,în păpușoi”, acum Guvernul exultă și se spală satisfăcut pe mâini, spunând că banii pe care Comisia Europeană ii dă ca despăgubire ar acoperi acest neajuns. Un calcul simplu ne dezvăluie faptul că acești bani nu ar acoperi decât o zecime din suprafața arabilă a țării și asta la o sumă de 1 euro pe hectar! Acest calculul simplu este făcut de ing. Mihai Anghel de la Cerealcom Dolj, persoană avizată și cu experiență în domeniu.
Dar mă întreb și vă întreb: câți din cei păcăliți anul acesta și în anii care au trecut, vor mai avea curajul și energia s își însămânțeze terenurile și în primăvara anului următor? E o curiozitate care mă înfoiară și mă pune pe gânduri.
Partidul Alianța Renașterea Națională solicită o reflecție atentă a organelor competente pe această temă ce ține de securitatea națională, o analiză minuțioasă a măsurilor ce trebuie luate vizavi de acest caz fără precedent, o conservare a patrimoniului național, aceasta bogăție a pământului dăruită de Dumnezeu, și o infuzie de încredere, capital și directive clare pentru dezvoltarea și eficientizarea acestui sector economic.
Autor, Traian Suciu
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.