Observ o ascensiune fără precedent și tot mai pronunțată a literaturii anti-copii și anti-procreare în lumea occidentală. Ultimul material de acest gen mi-a atras atenția ieri, când a fost publicat în New Yorker, sub numele de A letter to my future child / O scrisoare către viitorul meu copil.
Este, de fapt, un denunț al procreării, o lecție dată unui copil încă nezămislit în care autoarea, probabil viitoarea lui mamă, îi spune de ce nu vrea să-l aducă pe lume: se încălzește clima ("we're living in a time of melting permafrost / trăim în zile când tundra se topește").
În final, zicea ea, "I'm sorry, but I have decided not to conceive you / Îmi pare rău, dar am decis să nu-ți dau viață".
Oare cât timp va mai putea dăinui o societate a cărei generație tinere gândește așa?
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
