Tocmai am terminat de citit recenzia (lungă de 11 pagini) a cărții publicate în noiembrie despre dictatorul comunist al URSS, Leonid Brejnev.
Ceea ce citesc, dar și titlul cărții, deranjează: Brejnev este etichetat drept "statesman" ("om de stat").
Eticheta aceasta nu este aplicată oricărui lider politic. În literatura inteligentă persoane de genul Churchill, Truman, Reagan, Thatcher, Adenauer, de Gaulle au fost etichetate cu onorabilul și venerabilul titlu "om de stat" ("statesman").
Acești oameni au stat la intersecția istoriei în vremuri grele, la momentele de cumpănă ale istoriei și au dus povara luptelor pe viață și pe moarte între barbarism și libertate și democrație.
Ori au fost oameni care au reclădit ceea ce lăcustele naziste și comuniste au mâncat vreme de zeci de ani.
Nu doar titlul cărții indignează. A-l eticheta pe Brejnev drept "om de stat" este un afront pentru milioanele care au murit pe vremea comunismului, care au trăit în comunism sub aparatul represiv a lui Brejnev, și pentru cei care am supraviețuit comunismul.
Brejnev a fost un despot care a comis crime împotriva umanității la adăpostul legii.
Deranjează și modul simpatic în care monstrul sovietic e descris: "a ladies man with good taste in cigars, whiskey, and cars" ("un bărbat cu gusturi elegante la femei, țigări, whiskey și mașini …")
Dl Duda și dl Orban sunt etichetați și tratați mai denigrant în mass media occidentală decât Brejnev. Dl Brejnev a stins democrația în Cehoslovacia în 1968 și a invadat Afganistanul în 1979.
A transformat imperiul sovietic într-o epavă economică. A pus sute de mii de oameni în gulagurile sovietice. Nu l-a ales nimeni în funcția de despot totalitar.
Brejnev a instituit Doctrina Brejnev, conform căreia odată ajunși la putere comuniștii nu puteau fi dați jos.
O doctrină care a permis URSS să invadeze țări ori regimuri marxiste și comuniste, fie direct, fie indirect, pentru a salva și răspândi "glorioasa societate comunistă".
Dacă în Cehoslovacia și Afganistan a intrat direct, în alte țări a intrat indirect prin proxies: Nicaragua, Etiopia, Namibia, Angola, Mozambique, Zimbabwe / Rodesia, Surinam.
Nu, dragi români. Nu vă lăsați ademeniți de etichetele occidentalilor care nu au suferit niciodată sub o dictatura totalitară.
Marxiștii vorbesc despre "atrocitățile" lui Franco în Spania și Salazar în Portugalia. Aceste regimuri au fost a walk in the park / a plimbare prin parc în comparație cu ce am suferit noi și părinții noștri sub comunism.
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
