Chile, țara geografic mult îndepărtată de Europa și România, s-a transformat profund în ultimii 25 de ani. Impresiile vizitei mele recente acolo sunt mixte. Profund catolică în istoria și valorile ei, în ultimii ani Chile a cunoscut o transformare valorică profundă, devenind probabil cea mai seculară țară din America Latină, probabil la același nivel cu Uruguay.
Interesul generației tinere în creștinism, valori și moralitate este relativ minim, iar Santiago este, cred, cea mai depravată metropolă din America de Sud prin care mi-a fost dat să trec.
Are Uniunea Europeană ceva de-a face cu aceste transformări radicale și lipsa de interes a generației tinere în valori și moralitatea creștină? Foarte probabil.
Chile este o țară uimitoare și merită vizitată. Ești în siguranță peste tot unde mergi, monedele occidentale sunt “macho” cum îmi spunea cineva în Antofagasta, și, în consecință, preturile sunt relativ ieftine după standardele occidentale.
Turiștii sunt stimați, ospitalitatea localnicilor este evidentă, respectul pentru cei mai în vârstă ușor de observat, iar localnicii au răbdare cu aceia dintre noi care ne poticnim ici și colo încercând să vorbim spaniola.
Indiscutabil, Chile este un succes politic, dar mai ales unul economic. Am vizitat Chile, inclusiv Rapa Nui, pentru prima dată în 1997. Chile s-a schimbat enorm în ultimii 25 de ani. Înspre bine, dar și înspre rău.
La cei 19–20 de milioane de locuitori, Chile are o economie mai performantă decât a României. Autostrada Panamericana, care se extinde de-a lungul unei distanțe de 5 000 de kilometri de la Arica, la nord, până la Puerto Williams, la sud, a fost modernizată în ultimul sfert de secol. Două sau chiar trei benzi pe sens oferă turistului o călătorie în siguranță și o panoramă variată, de la deșertul Atacama, în nord, la pădurile impenetrabile de pini din sudul țării.
În 1997 drumul de la Santiago la Valparaiso ori Vina del Mar era periculos. Serpentine amenințătoare la marginea prăpastiilor făceau călătoria lungă și obositoare. Azi, tunele kilometrice penetrează munții îngăduind autostrăzilor cu două benzi în ambele direcții să asigure călătoria în siguranță în doar două ore.
Aceste exemple sunt doar unele dintre multele care exemplifică succesul economic al țării. Septembrie 1973 a schimbat direcția economiei țării. Marxistul Allende, prietenul lui Ceaușescu, o apucase pe drumul socialismului științific, dar o juntă militară a Generalului Pinochet a pus capăt experimentului în marxism al țării.
Prețul a fost mare: 40 de mii de cetățeni au fost executați, întemnițați ori dați dispăruți până în 1980 când Chile a revenit la democrația parlamentară.
Pinochet a plătit salarii exorbitante unui grup de economiști din SUA, așa numiții “Chicago boys”, care în cei 7 ani de dictatură cruntă au reconfigurat economia țării, dându-i o orientare de piață.
Există un consens cvasi unanim că succesul economic actual al țării se datorează acestor economiști de la Chicago University care au reorientat economia țării spre o economie de piață.
Dacă Chile este un succes economic, din nefericire nu mai este un succes valoric.
Hedonismul s-a extins la generația tânără și este izbitor de evident. Revoluția sexuală a fost instituționalizată și este vizibilă la fiecare pas, în îmbrăcămintea tinerilor, în umblet, în tunsorile neobișnuite la bărbați și femei, simbolurile tatuate pe brațele tinerilor, în cerceii și verigile în culorile curcubeului care atârnă de gâtul, urechile, buzele ori nările tinerilor.
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
