Binele moral, care este virtutea, nu se poate obține decât prin prin sacrificiu: „Căci pentru binele moral se cuvine să se îndure orice.” SENECA, Despre binefaceri, III, 18,2. Iași, 2005, p. 79. Editura Lucius Annaeus Seneca, p. 185.
Un fapt cu adevărat impresionant pe care Seneca îl reliefează este accesibilitatea virtuții pentru toate făpturile raționale, indiferent de rasă, statut social, religie sau apartenență socială:
„Virtutea nu se închide în fața nimănui; le stă deschisă tuturor, pe toți îi primește la sine, pe toți îi invită – și pe cei născuți liber, și pe liberți și pe sclavi, și pe regi și pe surghiuniți; nu alege casa și nici averea, se mulțumește cu un om gol.”
IDEM, Epistole către Lucilius I, VII, 66,8; p. 209.
Virtutea, odată câștigată, este un bun permanent al omului. În gândirea lui Seneca, aceasta este treapta cea mai înaltă a vieții morale, o dimensiune superioară, care îl situează pe cel ce a ajuns la ea într-o situație de excepție față de restul lumii.
Virtutea este un univers propriu, despărțit și despărțind pe virtuos de restul muritorilor.
O altă calitate extraordinară a virtuții este puterea acesteia de a transfigura ființa umană. Atingerea ei schimbă purtarea celor ce se invrednicesc de obținerea acesteia:
„Schimbă după propria-i asemănare și nuanțează tot ce atinge; înfrumusețează fapte, prietenii, uneori casa întreagă în care intră și în care aduce armonia; tot ce atinge ea, face să fie plăcut, admirabil, ieșit din comun.”
Ibidem., VII, 66,11, 13; p. 209.
Virtutea este un bun permanent. Odată intrat în posesia ei, omul nu poate să mai descrească din punct de vedere moral:
„Însă trebuie să ajungem să ne îndreptăm noi singuri cu atât mai mult avânt cu cât, odată atins binele, îl vom avea în stăpânire pentru totdeauna: de virtute nu te dezveți.”
SENECA, Epistole către Lucilius II, XIV, 92,27. Editura Polirom, Iași, 2008, p. 83.
În optica senecana, virtutea nu suferă mutații, schimbări, nu cunoaște ierarhii, întrucât o singură virtute le conține virtual pe toate celelalte și este imuabilă:
„Pentru virtuțile omenești se aplică o singură regulă, pentru că există o singură rațiune directă și simplă. Nimic nu este mai divin decât divinul, mai ceresc decât cerescul. […] În egală măsură, și celelalte virtuți sunt pe același plan: împăcarea, simplitatea, demnitatea, statornicia, echilibrul, puterea de a îndura; toate au ca temelie virtutea, chezășie a unui spirit moral și de neclintit.”
IDEM, Epistole către Lucilius I, VII, 67,14; p. 2021.
În stoicism, oamenii și zeii sunt interconectați prin prisma componentei raționale. Atât zeii, cât și oamenii, dispun de rațiune, doar că cei dintâi o au deja desăvârșită, omul fiind îndatorat să imite natura zeilor și să-și desăvârșească rațiunea la rându-i. Omul este pus în situația de a imita Natura și de a fi în acord cu ea:
„Adevărul e că rațiunea le este comună și zeilor și oamenilor; la cei dintâi, ea este deplină, la noi poate deveni deplină.”
IDEM, Epistole către Lucilius I, V, 42,1; p. 142.
Seneca justifică prezența răului în lume ca pe un factor determinant în atingerea culmilor virtuții.
Parafrazându-l pe filosoful Demetrius, Seneca declară că o viață liniștită, lipsită de asediile soartei, nu este decât o „mare moartă.”
IDEM, Despre binefaceri, VII, 31,5; p. 224.
În concluzie virtutea este opusul viciului. Vedem cum virtutea ocupă locul primordial în filosofiile antice, iar virtutea la stoici era promovată ca etica absolută.
Virtutea este privită ca unicul și supremul bine. De aceea vedem cum părintele filosofiei preia cuvântul arete din greacă, și i se dă o nouă conotație cu totul diferită.
La stoici virtutea este principiul de bază a doctrinei lor. Socrate schimbă totalmente acest cuvânt arete, dându-i o identitate cu valoare morală.
Mai este de precizat că virtutea reprezintă deviza și unicul scop al existenței umane. Acest aspect fundamental îl exprimă și cei mai mari filosofi ai imperiului roman, ca și Lucius Annaeus Seneca, Gaius Musonius Rufus, Epictet și ultimul marele împărat Marcus Aurelius.
Autor : Istoric Claudiu Beserman
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.