Răspunsul, cred corect, este că occidentalii discriminează la adresa est-europenilor fără ca România să riposteze. Ne-am obișnuit să tăcem chitic și să ne mulțumim cu ceea ce primim din Occident. Cu ceea ce ni se dă, de fapt. Nu cu ceea ce am putea obține prin negocieri ferme ori folosirea contextelor geopolitice în avantajul nostru. Tocmai asta este treaba clasei politice și, mai ales, a Președintelui țării: plasarea României într-o poziție de avantaj în contextul regional, european și mondial prin negocieri. Dacă nu ceri, nu primești. Și nu poți cere dacă nu ști ce să ceri. Și nu știi ce să ceri dacă nu te pricepi.
Desigur, politologii și strategii își au explicațiile lor privind aderarea în curând a Suediei și Finlandei la NATO. Dar explicațiile sunt, în opinia mea, pretexte fără credibilitate care camuflează modul discriminatoriu în care est-europenii sunt tratați. I-a luat României ani de zile să adere la NATO. Celor două țări scandinave le va lua mai puțin de un an.
În cursul săptămânii trecute Senatul SUA a adoptat cu un vot covârșitor o rezoluție în care solicită urgentarea procedurilor de aderare ale celor doua țări la NATO. În contrast, i-a luat dlui Clinton mult efort și timp să convingă două treimi din Senatul american să accepte aderarea României la NATO. Dacă dl Clinton nu persevera, mai dura câțiva ani pentru ca România să intre în „clubul NATO.”
Un singur senator a votat împotriva aderării țărilor scandinave: Senatorul Hawley din Missouri. Senatorul și-a explicat poziția într-un articol coerent publicat pe 1 august în The National Interest. [Link: https://nationalinterest.org/…/why-i-won%E2%80%99t-vote…] Mass media „progresistă” din America l-a criticat dur pe Hawley, dar argumentele lui au merit, chiar dacă, în final, nu sunt convingătoare.
Pe lângă el, Senatorul Rand Paul din Kentucky a propus un amendament care să scutească SUA de intervenție în sprijinul scandinavilor în caz de agresiune din partea Rusiei. Amendamentul a fost respins.
Finlanda are mai multă credibilitate pentru a fi inclusă în NATO decât Suedia. Finlanda e prima țară pe frontul rusesc, dar s-a opus cu forța agresiunii sovietice. A adoptat neutralitatea după război. În contrast, Suedia a preferat neutralitatea vreme de sute de ani, fără să-și sacrifice cetățenii pentru securitatea Europei ori supraviețuirii democrației și civilizației pe continent. Este îndoielnic că suedezii își vor schimba mentalitatea pacifistă și neutralistă peste noapte. Este îndoielnic că Suedia va investi într-un război împotriva Rusiei, fie oameni, fie bani, fie armament.
Delăsarea este un alt motiv care îl îngrijorează pe Hawley la scandinavi. La fel și pe mine. Nici Finlanda, nici Suedia nu alocă fonduri serioase pentru apărare. SUA cheltuie un trilion de dolari anual pentru apărare, inclusiv pentru apărarea Europei, adică aproximativ 4% din economia naționala. Germania alocă sub 1%, iar Suedia va ajunge la 1% doar în anul 2030, după intrarea în NATO. Țările acestea se laudă cu asistența socială acordată cetățenilor lor, dar lasă pe seama altora asigurarea securității lor naționale. Nu e chiar drept. Dimpotrivă, este o ipocrizie crasă.
Autor:Petre Costea, președinte ARN
Petre scrie articole în mod voluntar pentru ARN. Dacă și tu poți scrie articole sau vrei să contribui cu altceva, alătură-te echipei de voluntari!