.st0{fill:#FFFFFF;}

HOMESCHOOLING-UL, zâna cea rea a sistemului educațional de stat? 

Articole | 08/02/2022

Sunt cadru didactic, de aceea, când am auzit prima dată despre homeschooling, am reacționat vehement, în conformitate cu pregătirea mea psihopedagogică, cu amprentă comunistă.

Nu avem cum să nu fim tributari educației din anii tinereții, cu atât mai mult cu cât sistemul a funcționat bine, la timpul său, atât timp cât parametrii umani și evoluția culturală nu i-au modificat.

,,Dacă a funcționat cu mine, sistemul e bun”, cred că așa spune uneori subconștientul personal, decis încă să creadă că se află în centrul universului. Lupta cu propriile prejudecăți nu e simplă, e o bătălie cu tine și cum faci să câștigi?

M-am străduit să înțeleg și a durat ceva timp. Am ascultat oameni, mărturii, m-am uitat un pic ce spune legea și apoi am încercat să elaborez. A mai durat ceva.

Nu vreau să public în acest articol informații pe care le găsiți pe internet, aș vrea doar să împărtășesc cu voi ideea că în transformarea continuă a lumii (de la Eclesiastul încoace și chiar mai dinainte!) trebuie să acceptăm că există sisteme alternative mereu, și dacă funcționează, atunci ele necesită integrarea în circuitul societății cu modificările legislative corespunzătoare.

Sigur, prima întrebare care se pune implicit despre homeschooling este: de ce aleg unii părinți acest sistem de învățământ?

În continuare voi enumera câteva dintre cele mai frecvente răspunsuri pe care le-am primit:

  • lipsa de implicare morală a sistemului școlar
  • pericolul drogurilor și al pornografiei
  • orar  prea lung care transformă copilul într-un robot și un viitor analfabet funcțional
  • timpul foarte lung pierdut de părinți pentru a duce și a lua copiii de la școală
  • faptul că sistemul de evaluare cu note nu este eficient
  • includerea în clase a elevilor cu deficiențe fizice sau intelectuale care afectează mersul înainte al clasei
  • perspectiva pregătirii în limba engleză pentru o viitoare universitate mai competitivă, care să asigure cariera profesională în viitor
  • dorința de a fi aproape de copii, de implicare activă în creșterea lor, etc.

Ce alte întrebări mai avem? Sunt multe interogative pentru publicul larg și nu se poate răspunde la toate într-un articol. Dar, să le enumerăm măcar! 

  • Este pentru toți homeschoolingul?
  • Este un pericol pentru sistemul de stat?
  • Ce se întâmplă cu socializarea pe grupe de vârstă a elevului?
  • Ce se întâmplă cu formarea unitar culturală a unei generații și mai ales cu formarea sentimentului de apartenență la neamul tău, cu patriotismul
  • Poate homeschooling-ul mării dezagregarea culturală prin care trece această generație globalistă sau acesta este începutul unei noi coeziuni culturale globale, în fază incipientă?

Carențele sistemului public și chiar privat de învățământ au readus în discuție un sistem educativ pe care îl regăsim în toate epocile antice, dar specializat în evul mediu târziu și în epoca modernă antecedentă colegiilor: copilul învăța acasă, cu profesor plătit. 

Era un simbol social de bunăstare, de clasă superioară în care se pregătesc generațiile viitoare care conduc o țară. Apoi au apărut colegiile, ca necesitate fundamentală de coeziune culturală, în procesul amplu al unificărilor naționale la nivel european. 

Începutul secolului XX conștientizează națiunile, la nivel global, de necesitatea învățământului gratuit și generalizat pentru toți. După un secol însă, ne-am trezit catapultați, fără pregătire tranzitorie adecvată, în era digitală.

Ideea de homeschooling era inevitabilă oricum, odată cu dezvoltarea platformelor e-learning. Pandemia a devenit catalizatorul care a transformat această opțiune aproape într-o necesitate. Dealtfel, azi, părinții sunt atât de pregătiți, încât pot, mulți dintre ei, să se ocupe foarte bine de acest aspect,  fără să plătească pe altcineva.

Este homeschooling-ul o amenințare pentru  sistemul de învățământ public de stat? Categoric nu, profesorii nu trebuie să se teamă de asta!

Nu toată lumea va agrea acest sistem, iar condițiile care trebuie îndeplinite de familie, pe plan profesional și financiar, necesită un efort major. Este doar o alternativă, care oricum va duce și la o revizuire a sistemului de stat, prin competiție.

Provocarea pentru mine, ca și profesor de liceu, este: Dacă nu agreezi sistemul de homeschooling, fă școală în așa fel încât toți să opteze pentru școala ta!

E în firesc ca atunci când un sistem nu funcționează pentru toți, să se caute sisteme alternative care să răspundă necesităților sau dorințelor diferite ale tuturor segmentelor sociale, cu condiția ca sistemul nou să fie funcțional și să producă cel puțin aceleași rezultate.

Comunitatea românească de homeschooleri are între 6000 și 10000 de utilizatori, la o verificare sumară a platformelor de socializare, dar fără un recensământ oficial, de stat.

Rezultatele homeschooling-ului în România se vor vedea cam peste 10/15 ani, la bacalaureat. Cam tot atât timp este necesar pentru o legiferare responsabilă a sistemului în România.

Homeschooling-ul este legiferat la nivel european și internațional iar acolo unde nu este legislație specifică, dacă nu se încalcă Constituția, nici nu poate fi scos în afara legii, necesită doar, după o perioadă de verificare ,,pe teren” și la cererea unui segment important de cetățeni, o acoperire legislativă.  

Homeschooling-ul este o alternativă bună în mediul rural sau în zone puțin populate în care nu funcționează bine școala publica și părintele vrea standarde mai înalte, iar pentru aceasta își asumă răspunderea educativă și financiară, care este probată la finele anului școlar cu examene, pentru admiterea în anul următor.

Despre interacțiunea copiilor cu cei de vârsta lor, rețelele de socializare raportează că părinții sunt atenți la asta, copiii au chiar mai mult timp liber și se joacă cu prietenii lor, supravegheați. Timpul dedicat strict activității școlare se reduce la jumătate, restul procesului educativ este făcut indirect, prin joacă sau alte activități.

Ce se va întâmpla cu sentimentul național al generației de homeschooleri? Eu personal cred că acest lucru depinde de raportul cu limba română, prin care ne conectăm la românismul tuturor generațiilor anterioare ale strămoșilor.

Invazia limbii engleze în structura limbii române și în comunicarea zilnică, chiar și în familie, este oricum în act, în sistemul de învățământ de stat, deci nu e vina homeschooling-ului.

Are viitor homeschooling-ul? Da, categoric, dar va fi mereu un sistem paralel.

Va crea acest sistem o nouă formă de coeziune culturală  globală care să medieze buna înțelegere între oameni și națiuni, în viitor? Depinde de noi, oameni buni.

Dacă nu pierdem din vedere valorile creștinismului și le exportăm până la marginile pământului, da, e posibil. Iar eu vreau să sper că vom face asta, cu atât mai mult acum, când o altă națiune, Ucraina, e amenințată cu invazia.

Autor
Mirtis Dumitru
ARN ITALIA
Misrtis scrie articole în mod voluntar pentru ARN. Dacă și tu poți scrie articole sau vrei să contribui cu altceva, alătură-te echipei de voluntari!

Abonează-te acum la newsletter pentru a fi la curent cu ultimele noutăți.

Urmărește-ne pe rețelele sociale și distribuie conținutul acestui articol. 

Bogdan Toader a publicat în mod voluntar acest articol. Implică-te și tu în renașterea României!


Articole din aceeași categorie
Rămâi la curent cu noutățile și proiectele pe care le avem în desfășurare, progresul și modul în care poți contribui în mod concret.