Săptămâna aceasta, pentru prima dată în istorie, Marea Britanie are un premier hindus. Evenimentul e nu doar istoric, ci și simbolic. Națiunea care a dat omenirii The King James Bible, o casă regală care e considerată drept cap al Bisericii Anglicane, și mii de misionari care au răspândit Evanghelia în toată lumea, de la nord la sud și de la est la vest, și-a pus în frunte o persoană care se consideră spirituală, dar care împărtășește o credință aflată la polul opus creștinismului.
Mass-media britanică e îndreptățită să numească evenimentul drept istoric. Premierul nu e european, nici britanic, și nici de rasă albă. În era „diversității” și a „toleranței”, inversiuni de genul acestea sunt considerate de seculariști drept dovadă a „progresului” social. Poate. Dar punctul final al analizei este că, în cele din urmă, evenimentul dovedește că Marea Britanie nu se mai poate considera drept țară creștină.
E oare la voia întâmplării că la câteva săptămâni după moartea Reginei, o femeie creștină, evlavioasa și temătoare de Dumnezeu, a doua cea mai influentă persoană din Regatul ei nu se regăsește în tradiția creștină a monarhilor britanici, ci într-o tradiție religioasă de-a dreptul contrară? Intuiția și discernământul îmi spun că nu. Secularizarea Marii Britanii se produce cu viteza luminii, iar decreștinizarea ei ține pasul cu viteza secularizării. Cu mai mulți ani în urmă a fost publicat un studiu masiv privind soarta și viitorul Bisericii Anglicane în Marea Britanie. Abandonul anglicanismului, se spune, e de ordinul miilor pe săptămână, așa încât, spun statisticienii, în 2067 anglicanii vor fi „statistically irrelevant / irelevanți din punct de vedere statistic„. În termeni direcți, asta înseamnă că vor forma sub 1% din populația țării.
Cu ani în urmă, cu prilejul unui congres, conservatorii britanici au afișat la tribună un banner cu inscripția „God with us / Dumnezeu cu noi„. Liz Tuss se considera creștină. Cameron la fel. La ce folosește să recurgi la astfel de sloganuri dacă ideologia partidului nu are nimic de-a face cu credința în Dumnezeu? Cum se mai poate pretinde, deci, că Dumnezeu e de partea conservatorilor britanici când ei nu sunt de partea lui Dumnezeu? A fi conservator înseamnă a fi atașat de creștinism și valori creștine / tradiționale.
Ne putem deci aștepta ca noul prim-ministru să promoveze aceleași obiective secularizante promovate de înaintașii lui pe nedrept numiți conservatori. Să nu uităm că conservatorii premierului Cameron au instituit revoluția sexuală în Marea Britanie legalizând căsătoriile homosexuale. Uniunea Creștin Democrată a lui Merkel a făcut la fel în Germania. Contractul social a lui Locke nu mai este cel mult discutat de Burke cu 200 de ani în urmă. Nu mai este contractul dintre stat și cetățeni, unde cetățenii impun statului obligativitatea protejării libertăților lor esențiale. Este noul contract social, îmbrățișat și de conservatori, unde statul promite și garantează cetățenilor o viață hedonistă în bunăstare materială, dar într-un pustiu valoric toxic pentru suflet.
Alătură-te Alianței Renașterea Națională! Vă rugăm să alocați câteva secunde pentru a completa formularul de contact
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
