Vă mulțumim pentru că din când în când ne puneți întrebări relevante. Am fost întrebați, de exemplu, de ce e atât de ușor pentru autoritățile din Europa să confiște copiii de la părinți fără ca părinții să poată face ceva. Cazurile acestea sunt bine cunoscute: Bodnariu, Furdui, Gheorghe, Rotundu, Seiler etc.
Anul important de reținut pentru discuția noastră este 1989, când a fost adoptată Convenția Internațională a Drepturilor Copilului. Doar două țări nu au ratificat încă această Convenție: Sudanul și SUA.
În SUA drepturile parentale au prioritate în raport cu drepturile copilului. Separarea copiilor de părinți fără decizie judecătorească este permisă doar pentru 24 de ore. În 48 de ore se audiază deja cazul într-un tribunal cu autoritate efectivă, cu ușile deschise, în audieri publice. În final se emite o decizie care decide obiectivul ultim: reîntregirea imediată a familiei în termenii deciși de tribunal.
Uneori părinții sunt obligați să facă cursuri parentale, să urmeze programe de detoxificare, ori alte programe care să le schimbe comportamentul pentru a nu vătăma copiii. Dacă reîntoarcerea copiilor în familie nu este posibilă, copiii sunt dați în grija familiei extinse, adică rude, împreună cu asistență financiară din partea statului pentru creșterea copiilor. Cazuri de genul celor din Europa sunt extrem de rare și o excepție, nu regula.
În contrast, în Europa copiii pot fi luați de la părinți fără mandat judecătoresc și pot fi separați de părinți cu lunile, anii, ori permanent. Motivul este că în Europa drepturile copiilor au prioritate în relația cu părinții. Aceasta este interpretarea dată de tribunale Convenției privind drepturile copilului.
În America, tribunalul decide care sunt interesele supreme ale copilului. În Europa, decizia asta este făcută de stat prin agențiile lui: Jugendamt ori Barnevernet, de exemplu. Decizia statului este aplicată prin intermediul școlilor, administrațiilor de stat și al profesorilor. În America, școlile nu pot fi folosite ca mijloc pentru implementarea deciziilor statului privind drepturile copiilor în raport cu drepturile părinților.
În Europa sistemul de protecție a copiilor este determinat de „experți” angajați de stat care decid care sunt interesele supreme ale copiilor, chiar dacă ele sunt în detrimentul drepturilor parentale.
Un exemplu ușor de înțeles este avortul. În Europa și în unele state din SUA minorele pot face avort fără cunoștința ori consimțământul părinților. La fel, minorii pot să-și schimbe sexul fără cunoștința ori consimțământul părinților.
În America lucrurile sunt tocmai invers: în majoritatea statelor minorele nu pot face avort fără cunoștința și consimțământul părinților, iar minorii nu pot să-și schimbe sexul.
Legea recent adoptată în Florida care nu permite schimbarea sexului fără consimțământul părinților ori educația sexuală în ciclul întâi de școlarizare este un astfel de exemplu.
Dacă suntși interesați de subiect vă recomandăm să apăsati aici pentru mai multe detalii.
Autor:Petre Costea, Președinte ARN
Petre scrie articole în mod voluntar pentru ARN. Dacă și tu poți scrie articole sau vrei să contribui cu altceva, alătură-te echipei de voluntari!