.st0{fill:#FFFFFF;}

Ne mint ziarele? Sau când jurnaliștii se vânează unii pe alții 

Articole | 10/03/2021

Astăzi postez al doilea comentariu privind felul în care mass media ne îndoctrinează, discutând cazul jurnalistului McNeil de la New York Times.

După cum spuneam ieri, McNeil a fost concediat după ce a decis să-și exprime liber opiniile privind subiectele fierbinți care îi obsedează pe "progresiști".

E una să scrii despre aceste subiecte, să dai manuscrisul editorilor iar editorii să-l "curețe" pentru publicare. E, însă, alta să le discuți spontan și să-ți folosești libertatea de a cugeta și exprima și să faci afirmații care contravin liniei editoriale. McNeil a căzut tocmai în capcana asta. Credea că dacă e la poalele lui Machu Picchu, tentaculele și urechile globale ale NYT nu îl vor ajunge. Dar studenții și părinții lor și-au dat seama că McNeil devia de la convingerile lor personale și s-au declarat ofensați.

Au urmat zeci de plângeri la adresa lui McNeil, fiind acuzat de rasism și conservatorism, și susținător al unor ideologii incompatibile cu linia oficială a ziarului. A fost acuzat că a folosit cuvântul "nigger" într-o conversație, că nu crede în "climate change", că nu toate relele din lume pot fi puse pe seama rasei albe, colonialismul nu a fost în întregime defavorabil civilizațiilor native etc.

La întoarcerea în SUA, NYT a lansat o investigație de câteva luni ca urmare a sesizărilor studenților și părinților lor. Cei din urmă nu se așteptau ca NYT să pună la dispoziția odraslelor lor un jurnalist neconformist cu vederi conservatoare. McNeil a fost penalizat la salariu pentru o vreme și atenționat cu pierderea locului de muncă în caz de abateri similare în viitor.

Jurnaliștii zilelor noastre, e bine să știm, sunt la cuțite. În trecut nu era așa. În trecut exista colegialitate și toți se considerau colegi de breaslă. Profesionalismul și colegialitatea au zburat pe fereastră ca urmare a competiției din interiorul mass mediei pentru atenția publicului.Jurnaliștii se vânează unii pe alții. L-au vânat și pe McNeil.În ianuarie, Daily Beast, o publicație cut throat / agresivă / online l-a amenințat pe McNeil că va face public faptul că în Peru a folosit cuvântul "nigger", o expresie folosită vreme de sute de ani, dar care astăzi are o conotație negativă și peiorativă.

Alarmat, NYT și-a dat seama că e vorba de un șantaj din partea unei publicații rivale. I-a cerut lui McNeil să demisioneze. McNeil a refuzat, și-a luat un avocat și a negociat o despărțire amiabilă de NYT pe 1 martie.

McNeil a scris un eseu privind atmosfera tiranică omniprezentă la NYT și nu numai. O atmosferă în care fiecare jurnalist e un dușman ori potențial dușman al colegului lui. Eseul e lung, dar merită citit.

Cred util să vă redau câteva din concluziile lui McNeil. Vă recomand o doză de scepticism privind ceea ce citiți. Cum se spune în Pilde, "there is a second side to the story / există o a doua versiune a poveștii". Din nefericire, ceea ce primim din partea mass mediei este versiunea unică, cea permisă, dar care și ea e ciuntită și împachetată părtinitor. Ceea ce dacă în final nu e o minciună, pe jumătate este.

Spune McNeil: "We make America what it is. Without a free press, democracy dies. But we're still jackals. We can befriend you for years, and then bite off your arm just as you're offering us a treat. We can't help it. It's the nature of the job / Noi facem America ceea ce este. Fără o presă liberă, democrația moare. Dar rămânem niște șacali. Ne purtăm prietenește cu voi ani la rând, iar apoi vă mușcăm brațul chiar când ne dați ceva bun. Nu ne putem stăpâni. Asta este natura slujbei".

McNeil caracterizează atmosfera de la NYT cum nu ne-am aștepta: "I used to like working for the NYT ... Now, it is such a mean, spiteful, vengeful place where everyone is looking over his / her shoulder / Îmi plăcea să lucrez pentru NYT. Dar acum a devenit un loc atât de răutăcios, răzbunător și suspicios încât fiecare jurnalist e cu ochii în patru ..."

Acuzația lui cea mai gravă, însă, este că, într-un fel, jurnalismul a devenit intenționat corupt. Jurnaliștii sunt obligați să repete neadevăruri chiar când știu că sunt neadevăruri: "you have to repeat the accusation, even if you know it's untrue or half true, in order to explain the truth ... That's the game ... / ești obligat să repeți acuzația, chiar dacă este neadevărata ori doar pe jumătate adevărată, pentru a explica adevărul. ... Ăsta e jocul".Trist. Asta este concluzia mea.


Abonează-te acum la newsletter pentru a fi la curent cu ultimele noutăți.

Urmărește-ne pe rețelele sociale și distribuie conținutul acestui articol. 

Beniamin Petrean a publicat în mod voluntar acest articol. Implică-te și tu în renașterea României!


Articole din aceeași categorie
Rămâi la curent cu noutățile și proiectele pe care le avem în desfășurare, progresul și modul în care poți contribui în mod concret.