Săptămâna trecută scriam că anul 2020 a generat o nouă religie civilă în America, religia anti-rasismului.
Astăzi scriu despre o a două religie care s-a instaurat in mințile oamenilor planetei în 2020: religia științei.
Nu sunt prima ori singura persoană care a observat acest lucru. Când domnul Biden rostește, în mesajul de investire a președinției lui pe 20 ianuarie: "urmăm știința / urmăm sfatul experților", el de fapt pronunță, de la cel mai puternic și influent "altar" al lumii, loialitate față de religia științei.
"we follow science / we follow the advice of experts" - Joe Biden
Liderii Uniunii Europene și Xi al Chinei comuniste fac la fel.
Un articol recent publicat în The New Atlantis m-a constrâns cumva să discut subiectul acesta astăzi.
Autorul, Taylor Dotson, este profesor asociat la New Mexico Institute of Mining and Technology.
Tocmai a publicat Divizarea: certitudinea fanatică distruge democrația (The Divide: How Fanatical Certitude Is Destroying Democracy).
Dotson discută modul în care cei care stăpânesc peste noi ne-au programat mințile, în 2020 și 2021, să ne punem încrederea în experți și știința, doi "mesia" care ne pot "salva" de pandemia globală.
Au avut la îndemână mijloacele bine cunoscute pentru a ne condiționa: restricțiile (neconstituționale), știrile și informațiile filtrate, știrile și informațiile neadevărate, știrile și informațiile părtinitoare, mijloacele de comunicare în masă, fondurile publice, finanțarea de studii cu concluzii care favorizau doar doctrina statului privind pandemia.
Amenințările tacite ori indirecte au fost și ele folosite. Punctele de vedere opuse au fost marginalizate, demonizate ori interzise.
Aceste lucruri îl fac pe Dotson să conchidă că "religia științei este cauza principală care amenință democrația".
"scientism is the root cause of dangers to democracy"
Cuvintele aceste nu sunt ușor de citit nici de digerat. Nu pot fi trecute cu privirea la repezeala. Ele îndeamnă la cugetare. Tocmai acesta e obiectivul lui Dotson.
Amenințarea fundamentală pentru democrație, spune el, "pericolul pentru democrație nu e dezinformarea sau ignoranța, ci certitudinea fanatică".
"is not misinformation or ignorance but rather fanatical certainty" - Taylor Dotson
Dacă cineva a dat dovadă de fanatism pe perioada pandemiei, a fost statul secular, secularismul, experții, democrațiile.
În toată lumea, elita politică a tuturor democrațiilor a dovedit un fanatism incredibil și fără precedent de la prăbușirea comunismului încoace.
Elita politică a suferit și încă suferă de o "certitudine fanatică", de un "fanatism al certitudinii".
Comuniștii erau convinși de "adevărul" convingerilor lor fondate pe "socialismul științific", iar naziștii la fel.
Fanatismul celor din urmă era fondat pe știința superiorității rasiale a germanilor.
Marea durere pentru masele imense de oameni din democrațiile occidentale, spune Dotson, este că "ni se spune doar o singură versiune a ecuației".
"we only hear about one side of the equation" - Taylor Dotson
Unul dintre paragrafele articolului pune punctul le "i".
Ne avertizează că religia științei și experții subminează democrația: "religia științei însă merge cu un pas și mai departe pentru că neagă cetățenilor de rând orice rol în rezolvarea problemelor care au de a face cu politica. Experții nu doar dau sfaturi, dar au luat hățurile în mână. În acest fel, oficialitățile își abdică responsabilitatea pentru deciziile care le fac ..."
"Scientism goes a step further than this simple theory by denying non-experts any role at all in answering tenacious policy questions. Experts no longer merely advise the policy process but are now in the driver's seat. This in turn lets government officials abdicate responsibility for their decisions ..."
În alte cuvinte, elita politică ne spune că urmează sfaturile experților și astfel se spală pe mâini de orice consecințe nefaste pentru noi.
Această realitate au simțit-o cetățenii României pe pielea lor.
A fost și încă este o experiență usturătoare.
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
