Lucrurile nu se vor îmbunătăți niciodată în UE dacă nu există voci disidente. O astfel de voce este Polonia.
De fapt, privind ultimul conflict dintre Polonia și UE, nu este vorba de afirmarea unei poziții disidente, ci de suveranitatea națională.
Săptămâna trecută Tribunalul Constituțional al Poloniei a decis că anumite directive ori legi ale UE sunt incompatibile și în conflict cu Constituția Poloniei. Decizia a stârnit forțele tenebroase din Bruxelles împotriva Poloniei. Ipocrizia Occidentului, însă, este imediat evidentă, din mai multe motive.
În primul rând, Curtea Constituțională / Supremă a Germaniei emite și ea din când în când decizii care invalidează directivele ori regulamentele adoptate de UE. Reacția mass-mediei și a elitei politice, însă, este mai rezervată și diferită în cazul Germaniei.
La urma urmei e vorba de Germania, nu de Polonia, de Curtea Constituțională a unei țări cu o lungă tradiție în jurisprudență. Pe când Polonia e privită ca fiind undeva "mai în urmă", undeva la "marginea" Imperiului Unional. Primii sunt mai "inteligenți", iar cei din urmă "nu prea se pricep".
Este, deci, vorba de o ipocrizie crasă. Să fiu și mai direct, e vorba de aroganță și dispreț față de tribunalele naționale care emit decizii cu care elita bruxelliană nu agreează. Bulgaria a fost făcută și ea cu ou și cu oțet când a declarat Convenția de la Istanbul neconstituțională și inaplicabilă în Bulgaria acum câțiva ani.
Un al doilea motiv este la fel de important. Din anii 60, nici o țară nu a mai contestat "the supremacy of EU law over national legislation / supremația legilor UE asupra legislațiilor naționale". Noi romanii nu avem de unde să știm lucrul acesta, dar în anii 60 au fost câteva cazuri decise de Curtea Europeană de Justiție care implicau conflicte între regulamentele unionale și cele naționale.
Un astfel de caz a implicat Italia, iar altul Germania. Curtea Europeană de Justiție a decis că, privind regulamentele, directivele unionale suprima regulamentele interne ale țărilor membre în UE.
Un exemplu, deloc sofisticat, ar fi reglementarea distanței dintre morcovi în grădina bunicii. Dacă UE spune că distanța trebuie să fie de 10 centimetri, bunica trebuie să se conformeze, iar România nu poate adopta legislație care să permită o distanță de 9 centimetri ori 11.
Din nefericire, însă, încă din anii 60 țările din UE au acceptat supremația directivelor unionale asupra legilor interne ale statelor suverane. Nimeni nu a deschis gura să spună că statele membre nu au acordat această autoritate extraordinară UE. Este o autoritate prezumată, nu agreată.
Pentru a înțelege acest joc al UE vă recomand din nou, așa cum am făcut-o deseori, să citiți Luuk Van Middelaar, Passage to Europe. Olandezul descrie în 800 de pagini cu font 8 cum UE s-a transformat dintr-o uniune și înțelegere între state bazate pe "consent / consimțământ" și "unanimity / unanimitate" într-un joc politic murdar, anti-democratic, în care deciziile unionale se fac în spatele ușilor închise de un grup restrâns de baroni politici.
Dacă evaluăm deci decizia Tribunalului Constituțional polonez în acest context, orice persoană rațională își poate da seama de (1) importanța crucială și istorică a acestei decizii; și (2) implicațiile și consecințele masive care pot decurge din această decizie.
Cu alte cuvinte, Polonia își rezervă dreptul, în conformitate cu suveranitatea ei națională, să nu implementeze acele regulamente ori decizii UE care sunt în conflict cu Constituția Poloniei.
România? România este una dintre cele mai timide si obediente țări din UE. Din nefericire, avem un președinte timid, care vorbește cu găluște în gură, nu pricepe miza, nu știe cum să construiască politici suverane în relațiile cu UE. Din acest motiv avem de suferit.
Cât despre Curtea Constituțională a României, e mai greu de format o opinie anume. Un exemplu care îmi vine în minte ar fi migrația necontrolată. Poate UE să impună României să accepte "migranți", să determine cotele de migranți pentru noi și alte lucruri asemănătoare?
În opinia mea, cel puțin indirect, o astfel de directivă ar fi incompatibilă cu Constituția României care respinge "colonizarea" României cu populații străine.
Ar avea Curtea Constituțională din România curajul să declare aceste cote de migranți neconstituționale și inadmisibile în România?
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.