.st0{fill:#FFFFFF;}

O Românie curată! O Românie fără gunoaie! 

Articole | 01/06/2021

O Românie curată! O Românie fără gunoaie!

Pe 6 mai am avut o discuție interesantă, transmisă Live cu Doinița Mihai (București) privind obligația fiecăruia dintre noi de a păstra curățenia și să asigurăm că lăsăm în urmă, copiilor noștri, o Românie fără gunoaie. Postez astăzi stenograma interviului meu cu Doinița Mihai. Îi mulțumim din nou pentru interviul acordat.


Introducere

Astăzi ne dăm seama mai mult ca oricând că omul exploatează creația lui Dumnezeu cu nepăsare. Lăcomia și graba noastră adesea necontrolate au dus la deteriorarea mediului în care trăim, al acestei “case” temporare pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o spre administrare.

Cu siguranță nu ne dorim ca oamenii să bea apă poluată, să respire aer poluat sau să mănânce substanțe cancerigene la cină. Nici un om spiritual nu poate susține disprețul sau desconsiderarea față de creația lui Dumnezeu, ci se va preocupa de administrarea cu bună credință a acesteia. Iar acest concept - de administrare - ne permite să folosim natura, dar nu să o abuzăm.

Petre Costea: Cât de mult am abuzat natura?

Doinița Mihai: Extrem de mult. Specialiștii spun că omenirea are nevoie de 1,6 planete pentru a satisface cererea actuală de re­surse naturale, deci deja consumăm pe datorie. Iar situația nu se îmbunătățește de la sine, ba dimpotrivă, se agravează accelerat, mai ales dacă luam în calcul și proiecțiile actuale conform cărora populația lumii va fi de 8.2 miliarde până în 2030.

8.3 miliarde de tone de plastic au fost produse de-a lungul timpului și peste 90% încă se află pe planetă. Durează între 400-1000 de ani ca plasticul să se dezintegreze în natură și pe măsură ce se descompune, eliberează substanțe toxice în sol și în sursele de apă. Un alt fenomen legat de utilizarea plasticului este cel al microplasticelor, ce provin din dezintegrarea materialului în particule cu dimensiuni mai mici de cinci milimetri și care transportă organisme și boli pe suprafețele lor, răspândindu-le în mediu și afectând sănătatea și funcționalitatea solului și apelor. Și mai înspăimântătoare sunt nano-plasticele care pot traversa membranele celulare ale organismelor animalelor, afectând bariera hematoencefalică și provocând reacții biochimice - toate acestea modificând organismul și ecosistemul nostru.

Astăzi se spune că fiecare individ ingerează anual o cantitate de plastic echivalentă cu cea a unui card bancar. Bai mai mult, se preconizează că până în 2050 va fi mai mult plastic în ocean decât pește, ca greutate.

Petre Costea: Cum am ajuns aici?

Doinița Mihai: În timp ce Dumnezeu ne-a propus să trăim în armonie cu natura, de cele mai multe ori am fost în contradicție cu natura. Această realitate cruntă ne spune că omul de fapt nu și-a îndeplinit mandatul, acela de administrator.

Sursa crizei noastre ecologice constă în natura decăzută a omului și abuzul de stăpânire. Ne-am obișnuit să exploatăm resursele naturale ale pământului gândindu-ne că sunt gratuite și inepuizabile și am omis ca pământul ne-a fost încredințat nouă, dar și tuturor generațiilor care vor urma.

Am utilizat neglijent substanțele chimice și am defrișat pădurile necontrolat. Am urmat un model linear de economie bazat pe o mentalitate greșită, aceea de a produce, a consuma (excesiv chiar) și a elimina sub formă de deșeuri. Evaluăm proiectele aproape exclusiv prin impactul lor economic. Efectele? Le vedem la orice pas - fenomenele meteo sunt din ce în ce mai ostile datorită încălzirii globale.

Anual, doar în Europa, 630.000 de oameni mor prematur datorită factorilor de mediu, 400.000 doar din cauza poluării aerului. România, din păcate, are cea mai mare contribuție din UE la aceste cifre sumbre cu un procent de 19%. De asemenea, suntem în topul negativ al UE și în ceea ce privește gestionarea deșeurilor pe care le producem. Din deșeurile generate de români, peste 85% ajung la gropile de gunoi, un alt inamic de temut pentru sănătatea și buzunarul nostru.

Petre Costea: Am văzut că în România foarte multe ambalaje, peturi, doze, pungi ajung direct în natură, prin parcuri, în vârf de munte, în râuri, pe Dunăre etc. Cine poartă responsabilitatea gestionării acestor deșeuri? De ce nu vedem asemenea imagini în Germania sau Suedia, de exemplu?

Doinița Mihai: Potrivit unui studiu efectuat în 2010, peste 38% din deșeurile abandonate în spațiile publice erau ambalaje de plastic, sticlă și metal. Dacă vorbim de ambalajele de băuturi, anual ei pun pe piață anual aproximativ 6 miliarde de unități, deci cam o medie de 500 de milioane pe lună, care dacă nu sunt tratate corespunzător ajung în plămânii și în farfuria noastră.

Există un lanț al responsabilităților în gestionarea deșeurilor de ambalaje. Autoritățile, producătorii produselor precum Coca Cola, Pepsi, Borsec, Ursus etc, precum și comercianții trebuie să se asigure că drumul acestor deșeuri de ambalaje este transparent, trasabil și cât mai scurt de la consumator la reciclare.

Astfel că aceștia trebuie să asigure finanțarea, organizarea și administrarea unei infrastructuri eficiente de colectare (exemplu igloo stradal). Iar noi, consumatorii avem responsabilitatea folosirii corespunzătoare a acestei infrastructuri. Să separăm deșeul corespunzător și să urmăm instrucțiunile în funcție de context.

Germania și Suedia, ca și alte 8 țări europene (40 în toată lumea), au implementat, de exemplu, pentru ambalajele de băuturi (de altfel și cele care se regăsesc cel mai mult în spațiile publice) un sistem de garanție, sistem care în România a existat înainte de Revoluție pentru sticlele de sticlă. Iar vestea bună este că  ministerul mediului de la noi are în plan implementarea unui sistem modern de garanție pentru ambalajele de băuturi de pet, aluminiu și sticlă.

Petre Costea: Cei trecuți de 30 de ani probabil au prins sistemul de returnare al sticlelor de sticlă dinainte de Revoluție, dar ar prinde bine să explicam ce presupune un sistem de garanție prin prisma  consumatorului?

Doinița Mihai: La cumpărarea unei băuturi, pe lângă prețul produsului vom plăti și o garanție pentru ambalaj, care cel mai probabil va fi de 50 de bani pe bucată. După consum, returnăm ambalajul la unul dintre magazine și ne recuperăm garanția. În acest fel, ambalajul capătă o valoare și este deviat de la groapa de gunoi sau din natură, ajungând de această dată chiar la reciclare pentru a fi reintrodus în economie sub forma de alt ambalaj nou sau alt produs.

Este important de reținut că această garanție nu este o taxă, ea fiind 100% rambursabilă cetățenilor responsabili față de mediu, penalizați fiind doar cei care poluează și nu returnează ambalajul în sistem.

Pentru că lumea a avansat, astăzi avem posibilitatea să returnăm aceste ambalaje cu ajutorul unei tehnologii moderne pe care o regăsim în multe state din Europa și din lume. Este vorba RVM-uri, acele echipamente de preluare automată a ambalajelor amplasate la magazine, de regulă și care în schimbul ambalajului îți emit un voucher pe care îl poți folosi ulterior la cumpărături sau pe baza căruia îți primești garanția sub formă de bani.

Se spune că acesta este sistemul care educă ecologic populația “peste noapte”, iar un exemplu grăitor este cel al Lituaniei care a trecut de la o rată de colectare a acestor ambalaje de 36% la 92% în doar doi ani, performanță încă neegalată de niciun alt sistem tradițional de colectare.

În țări precum Germania, Norvegia se ating rate de colectare și de 98%-99%. Consumatorii și-l doresc. Din peste 60 de sondaje din întreaga lume, în medie peste 80% dintre cei întrebați susțin implementarea unui astfel de sistem, iar în România peste 94% conform unui sondaj IRSOP.

Petre Costea: Unde se vor putea returna fizic ambalajele post consum?

Doinița Mihai: Fie că vorbim de preluare manuală sau de preluare automată, punctul de recuperare al ambalajelor la comerciant rămâne cel mai convenabil pentru consumator întrucât acesta revine oricum pentru noi cumpărături. Adică orice magazin, indiferent de dimensiunea acestuia, care vinde băuturi ambalate, va avea obligația de a prelua aceste ambalaj de la populație. Va fi cea mai simplă ecuație de reținut pentru el: de unde cumperi, acolo returnezi. A nu se înțelege că ambalajele trebuie returnate exact în același magazin de unde le-a cumpărat, ci în oricare dintre cele participante la sistem. Validarea ambalajului în vederea returnării garanției se face doar pe baza codului de bare, fără a fi necesar bonul de cumpărături. Astfel, consumatorul va avea la dispoziție o rețea densă și națională de puncte de primire a ambalajelor sale fără a face drumuri speciale în alte locații generând astfel cea mai mică amprentă de carbon.

Petre Costea: Când ar putea fi funcțional un astfel de sistem în România?

Doinița Mihai: Hotărârea de guvern care să reglementeze cadrul legal de implementare a sistemului trebuia sa fie adoptată încă de la 1 ianuarie 2021, iar sistemul să fie activ de la 1 aprilie 2022. A intervenit o întârziere care conform declarațiilor publice ale reprezentanților ministerului mediului, ale domnului ministru Tanczos Barna, ar fi trebuit să dureze până luna trecută, în martie. Cel mai probabil în aprilie vom avea acest HG care să confere cadrul legal de implementare și din aprilie 2022 să și putem returna ambalajele în acest fel.

Petre Costea: Dar noi ca și indivizi, trebuie să fim conștienți în mod constant de rolul pe care îl jucăm contribuind la deteriorarea mediului din jurul nostru. Cum facem să trecem de la gestionarea de criză la un mod de viață responsabil față de mediu? Cum are loc această conștientizare?

Doinița Mihai: Educația și comunicarea joacă un rol foarte, foarte important în tot acest proces. Este, de asemenea, necesar să fim proactivi. A devenit datoria noastră să ne informăm acum când avem acces facil la extrem de multă informație. Lectură de specialitate; ne putem alătura diverselor grupuri de profil.

Abordarea problemelor de mediu va necesita mai mult decât apeluri la emoție. Vom avea nevoie și de o gândire pragmatică, de implementarea exemplelor de bună practică din țările care au parcurs mai rapid acest proces al conștientizării.

Avem nevoie mai mult de măsuri și programe naționale eficiente și de mai puțin green-washing care prinde foarte ușor la o populație needucată ecologic. Iar un rol important este acela de a deveni parteneri ai factorilor de decizie în tot procesul de consum, autorități-producători-comercianți.

Să dezvoltăm o cultură de feedback, să intrăm în dialog cu producătorii care ne oferă anumite variante de produse nesustenabile, din materiale nereciclabile; să intrăm în dialog cu autoritățile și să semnalăm disfuncționalitățile de la firul ierbii, de acolo din mijlocul existenței noastre, că poate nu toate măsurile gândite în birou sunt și eficiente în teren; să dăm feedback semenilor pe care îi vedem când aruncă gunoiul la întâmplare sau ard deșeurile în fundul curții. Apreciez cultura de feedback a societății americane.

Să urmăm principii sănătoase și în ceea ce privește ecologia. De exemplu, să urmărim o viață după conceptul “zero waste”, adică să tindem către a înceta să mai producem deșeuri, iar în schimb, să urmărim circularitatea, utilizarea resurselor într-un mod sustenabil și reutilizarea acestora.

Să fim atenți la amprenta de carbon, să consumăm ceea ce se produce cât mai aproape de locul în care trăim. Să adoptăm rutine sănătoase, de exemplu să închidem apa la robinet cât timp periem dinții, să stingem lumina când ieșim din cameră, să folosim un ambalaj reutilizabil în locul celui de unică folosință.

Să facem alegeri educate, studiate, de exemplu să nu cumpărăm copiilor sucuri în ambalaje care au și folie sau etichetă de PVC (un plastic extrem de nociv), jucării nereciclabile.

Nu trebuie să ne limităm la îngrijirea trupului nostru și al casei noastre, ci trebuie să extindem grija și pentru pământul care ne-a fost încredințat.

Noi, creștinii, cu atât mai mult trebuie să tratăm natura ca având valoare în sine și să avem grijă să exercităm stăpânirea fără a fi distructivi.

Petre Costea: Vă mulțumim!

 

Implică-te în renașterea României

Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.


Petrean Beniamin a publicat în mod voluntar acest articol. Implică-te și tu în renașterea României!

Abonează-te acum la newsletter pentru a fi la curent cu ultimele noutăți.

Urmărește-ne pe rețelele sociale și distribuie conținutul acestui articol. 


Articole din aceeași categorie
Rămâi la curent cu noutățile și proiectele pe care le avem în desfășurare, progresul și modul în care poți contribui în mod concret.