Pandemia și colapsul bisericilor occidentale 

Răsfoind presa internațională din ultimele zile mi-a atras atenția un titlu îngrijorător care m-a determinat să postez comentariul de astăzi: Germany's Christian churches in meltdown / Bisericile Germaniei in stare de dizolvare". 

Aud acest lucru și în conversațiile mele cu pastori și preoți români din afara României. Închiderea bisericilor pe perioada pandemiei, mărturisesc ei, cauzează o delăsare generală în comunitățile creștine, un interes mai puțin în a participa la slujbele religioase online, inclusiv la români.

Pastorii sunt îngrijorați că pandemia nu închide doar bisericile, ci și inimile oamenilor și dorința lor de a se reintegra în comunitățile bisericești după terminarea pandemiei. Iar, pe de altă parte, închiderea mai în perpetuitate a bisericilor îi face să se întrebe dacă nu cumva statul secular în mod intenționat folosește pandemia ca pretext pentru eliminarea religiei. Să nu uităm că secularismul totalitar comunist a avut același obiectiv.

Vi se pare extremă această ipoteză? Nu tocmai. Irlanda încă ține bisericile închise. Marea Britanie la fel. Germania la fel, unde dna Merkel menționa că bisericile vor fi închise cu prilejul Paștelor și "în ziua de odihnă". Canada menține restricții similare și draconice.

Încercări similare în Statele Unite, însă au eșuat. Din fericire. tribunalele americane anulează interdicțiile totale ori parțiale pentru întrunirea credincioșilor în biserici. California pierde mereu aceste restricții, la fel ca New York, iar săptămâna trecută tribunalele federale din Washington D.C. au invalidat și ele restricțiile impuse de autorități (100% democrați, am putea adăuga) pentru participarea la slujbe religioase.

Există succese recente și în Chile și Scoția, unde în doar ultimele săptămâni tribunalele supreme au anulat restricțiile aplicate bisericilor în numele pandemiei. 

Nu putem însă ignora consecințele acestor acțiuni. Sondajele de opinie dovedesc că ostilitatea față de religie afectează mințile și comportamentul. Săptămâna trecută a fost emis un sondaj de opinie conform căruia un număr record de americani "cred în Dumnezeu", dar mai puțin de jumătate dintre ei (doar 47%), sunt membri înscriși într-o confesiune anumită. În 1937, procentul acesta era de 73%. 

Din nefericire, România a optat pentru ostilitate la adresa bisericilor, alegând calea Irlandei, Marii Britanii, Californiei etc. Restricțiile asupra bisericilor sunt extreme. Sunt evident neconstituționale. Parlamentarii ne subminează drepturile religioase. Nu pot în mod constituțional să ne impună când și cât timp ne putem întruni pentru a ne închina lui Dumnezeu.

Pandemia e folosită în mod abuziv de către țările secularizate pentru a submina religia și creștinismul. Și politicienii României fac la fel.

De ce, însă, comunitățile creștine din Occident, dar și din România tac? Tăcerea nu ne poate proteja libertățile religioase. Comuniștii au închis bisericile, iar, după moartea lui Stalin, au impus restricții draconice pentru închinare. Spre deosebire de astăzi, însă, atunci creștinii s-au împotrivit. Preoți și pastori au fost aruncați în închisori. Acolo s-au cunoscut unii pe alții în anii 40 și 50 și au format o solidaritate confesională rar cunoscută în istoria României.

De ce atunci, în 2021, când avem la dispoziție unelte constituționale de împotrivire, nu facem la fel? De ce tăcem? De ce nu le folosim? De ce acceptăm să fim spectatori ai limitării libertăților noastre în loc să facem cum au făcut părinții și bunicii noștri? Pe ei împotrivirea i-a costat ani grei de închisoare. Nu au avut la dispoziție uneltele constituționale de opoziție pe care le avem noi.

Iar pentru noi posibilitatea de a ajunge în închisoare pentru că ne afirmăm drepturile constituționale nu există. Întreb din nou: de unde atâta timiditate în relația cu statul secular?

Sugerez tuturor românilor să-și păzească drepturile, inclusiv cele religioase. Altfel li se vor închide și lor bisericile, fie pe termen nedefinit ori definitiv.