Criza demografică a României a fost evidențiată încă de la începutul anului în interviuri și știri.
Aplaud această atenție subită, dar absolut necesară acordată declinului demografic al României. Încă din 2005 atenționez privind criza demografică a României când am lansat mișcarea pro-familie.
Urmăream cu atenție și îngrijorare rapoartele și pronosticurile întocmite de statisticienii ONU. De atunci, am comentat des subiectul, atât pe pagina mea de Facebook, cât și la candidaturile din 2014, 2019 și 2020.
Astăzi însă discut un caz special care a făcut și el valuri tot acum la început de an: criza demografică a Franței, evidențiată în relansarea dezbaterilor naționale privind reforma sistemului de pensii.
Franța, la fel ca România, a dormitat privind subiectul timp de mulți ani. Dar Franța încearcă să facă ceva, pe când România continuă să transfere povara consecințelor declinului demografic de la o generație la alta.
Macron propune ridicarea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani până în 2023. Adică pe parcursul unei perioade de 10 ani. Generația tânără, atât în Franța, cât și în România, e justificată să fie nemulțumită.
Procentul participării pe piața muncii – pe care economiștii o numesc labor participation – e scăzută în Franța și în România, în jur de 60 până la 65% în rândul populației sub 65 de ani.
Asta înseamnă că un procent relativ mic de persoane muncesc din răsputeri pentru a asigura:
- întreținerea și beneficiile populației tinere până când tinerii intră pe piața muncii în anii 20 ai vieții;
- îngrijire medicală mai mult sau mai puțin gratuită de la naștere până la moarte;
- pensii decente de la 62 de ani în sus până la deces.
Statisticienii și economiștii ne spun că trouble is on the way / vremurile de criză se apropie.
Pentru evitarea crizei, progresiștii vad în migrație poarta de scăpare. Conservatorii, însă, au o perspectivă diferită, una pe care o împărtășesc și eu: stimularea unei culturi pro-viață, pro-familie, pro-căsătorie, pro-natalitate în România și în Occident în general.
Aceste rețete sunt evidente și nu e nevoie de studii peste studii pentru a vedea clar că o astfel de cultură este răspunsul cel mai viabil pentru evitarea abisului economic și al iernii demografice.
Ungaria și Polonia au demarat politici similare care deja încep să reliefeze rezultate pozitive.
Divorțul în cele două țări a scăzut lejer, procentul căsătoriilor a crescut (tot lejer), iar natalitatea a crescut și ea (tot lejer).
Dar, după cum declinul demografic nu se produce peste noapte, o ascensiune demografică sustenabilă și de lungă durată nu se poate nici ea produce peste noapte.
Ceea ce dă, de asemenea, de înțeles că politicile destructive și antivalori promovate de politicieni, cum ar fi destrămarea ori abolirea căsătoriei și a familiei, facilitarea divorțului (în loc de reconciliere), avortul, confuzia sexuală, discreditarea monogamiei și a heteronormativității – sunt nu doar neproductive, dar grăbesc și fac ireversibilă iarna demografică a Franței și a României.
Franța anilor 60, 70, 80, 90 a semănat sămânța declinului demografic al țării. Secularismul francez a promis raiul pe pământ.
Dar începutul anului 2023 dovedește ceea ce politicienii francezi intuiesc deja: Franța e așezată deasupra uni vulcan gata să erupă. Erupțiile distrug.
Iar România, la cei doar 19 milioane de oameni pe care încă îi mai are, este destinată, se pare, să meargă pe urmele Franței.
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
