Astăzi sărbătorim Sfintele Paște. Ca de obicei, cu acest prilej încercăm să postăm materiale relevante și de interes general.
Anul acesta redăm, tradus în limba română, un articol relevant publicat în Federalist pe 15 aprilie de Scott Powell, The Resurrection of Christ Is Probably the Best Documented Historical Event Ever / Învierea lui Hristos este probabil cel mai bine documentat eveniment din istorie.
Articolul poate fi citit în engleză aici: https://thefederalist.com/2022/04/15/jesus-christs-resurrection-is-probably-the-best-documented-historical-event-ever/
Dragi creștini din România și din întreaga lume: Hristos a Înviat!
Creștinismul: singura credință a Învierii
Au existat multe religii cu fondatori, profeți și învățători diferiți de-a lungul a mii de ani ai istoriei. Dar numai una dintre ele, creștinismul, are un fondator care a mărturisit că este Mesia, Fiul lui Dumnezeu și a oferit o dovadă de necontestat despre cine a fost El, biruind moartea prin înviere. Paștele este sărbătoarea învierii lui Hristos.
Hristos este, de asemenea, singura persoană din istorie care a fost prevestită cu o mie de ani înainte de a se naște, de 18 profeți diferiți din Vechiul Testament între secolele al X-lea și al IV-lea î.Hr. prezicându-i nașterea, viața și moartea.
Sute de ani mai târziu, detaliile nașterii, vieții, trădării și morții lui Hristos au validat acele profeții în detalii surprinzător de exacte și minuțioase. La o mie de ani î.Hr., David a scris profetic despre răstignirea lui Hristos într-un moment al istoriei în care răstignirea era necunoscută, ca mijloc de execuție.
Orice altă persoană importantă a istoriei a venit pe lume să trăiască. Moartea altor lideri religioși, precum Avraam, Moise, Buddha, Mohammad și Confucius, a adus un sfârșit anticlimactic, vieții și muncii lor.
Dar Hristos a venit în lume ca Fiu al lui Dumnezeu pentru a muri și a plăti prețul păcatului omului. Sacrificiul Său a fost punctul culminant al vieții Sale, făcut în beneficiul întregii omeniri, deschizând calea către viața veșnică în cer pentru toți cei care cred.
Dintre cele patru mari religii ale lumii construite pe personalități, doar creștinismul susține că fondatorul său este încă în viață, depășind moartea prin înviere.
Niciun evreu nu a crezut vreodată că, după ce Avraam a murit și a fost îngropat, mormântul lui a devenit vreodată gol. După ce Buddha a murit, niciun discipol nu a susținut vreodată că l-a văzut sau a vorbit din nou cu el.
Mohamed zace mort în mormânt.
În ceea ce-l privește pe Mahomed și învățăturile sale care stau la baza islamului, nu există nici o dovada că el a apărut discipolilor sau adepților săi după ce a murit la vârsta de 61 de ani. Mormântul său ocupat este situat în Medina și este vizitat de zeci de mii de musulmani devotați în fiecare an.
Hristos a fost unic prin faptul că și-a dat viața ca jertfă pentru a împlini motivul venirii Lui pe lume. Hristos a stabilit cel mai înalt standard de iubire posibil, atât în învățăturile sale, cât și prin sacrificiul suprem făcut, dându-și viața să caute și să mântuiască omenirea.
Apoi, pentru a oferi dovezi de genul „a vedea înseamnă a crede”, Dumnezeu L-a adus pe Isus înapoi de la moarte dintr-un mormânt, la viață, înviat, pentru ca oamenii să aibă dovada vie a cine era El.
Noul Testament furnizează relatări din mai multe surse, oameni care au fost martorii oculari ai vieții și învierii lui Isus. De fapt, Isus a avut zece apariții separate înaintea ucenicilor Săi între înviere și înălțarea Sa la cer, într-o perioadă de 40 de zile. Unele dintre aceste apariții au fost cu câte un ucenic, individual, altele au fost cu mai mulți ucenici în același timp și o dată cu chiar pentru 500 de persoane de odată.
Multitudinea martorilor oculari
Deosebit de relevant și de remarcat este faptul că nu au existat martori care să fi contestat aceste apariții sau să le fi numit o „înșelătorie”. Nici unul singur. Nici nu găsim nici vreo înregistrare istorică în care relatări ale martorilor să fie contradictorii.
Există de fapt dovezi istorice mult mai sigure cu privire la viața, învățăturile, miracolele, moartea și învierea lui Hristos decât cu privire orice altă personalitate istorică din vremurile antice.
Să luam spre exemplu, în considerare că autenticitatea lui Alexandru cel Mare, care s-a născut cu aproximativ 350 de ani înainte de Hristos, se bazează pe două relatări biografice ale vieții sale, scrieri originale ale lui Arrian și Plutarh, scrise la aproximativ 400 de ani după moartea lui Alexandru.
Manuscrisele lui Virgiliu și Horațiu - ambii au trăit în generația de după Hristos - au fost scrise la mai bine de patru secole după moartea lor. Copia lucrărilor lui Liviu și Tacit despre istoria romană și lucrările lui Pliniu Secundus despre istoria naturală au fost scrise în medie la aproximativ 700 de ani după momentul relatării originale.
Cu toate acestea, nimeni nu se îndoiește că Virgiliu și Horațiu au trăit și au scris mari capodopere poetice. Nici nu auzim punându-se sub semnul întrebării autenticitatea și acuratețea relatărilor despre Liviu și Tacit în cronicizarea evenimentelor împăraților romani Augustus, Claudius, Nero sau Tiberius.
De aproape 1.000 de ori mai multe manuscrise susțin faptele și învățătura lui Isus în Noul Testament (aproximativ 25.000 în total) decât manuscrisele ce susțin alte lucrări antice clasice ale unor personaje istorice care au trăit aproximativ în același timp, cu excepția lui Homer, a cărui „Iliada” este susținută de 1.800 de manuscrise. Dar și acesta reprezintă mai puțin de o zecime din numărul manuscriselor antice care susțin autenticitatea Noului Testament.
Mărturiile apostolilor
Îl cunoaștem pe Hristosul istoric în principal prin patru relatări diferite cunoscute sub numele de Evanghelii – Matei, Marcu, Luca și Ioan – care nu au fost scrise sute de ani mai târziu, ci într-o generație sau două din viața lui Isus. Apostolii Matei și Ioan oferă relatări ale martorilor oculari din anii în care aceștia au umblat cu Isus ca ucenici ai Lui. Marcu a avut și el experiența martorului ocular, deși era doar un adolescent când Isus și-a început slujirea publică. Luca, doctorul, a aflat despre Isus de la prietenul său Pavel, apostolul care a scris cele mai multe scrisori din Noul Testament.
Datorită experienței lor cu Isus cel înviat, apostolii se aflau într-o poziție unică, știind cu certitudine că Isus era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Ei fuseseră prezenți și martori la viața, slujirea, miracolele și moartea lui Isus. Dacă afirmațiile despre Isus ar fi fost o minciună, apostolii ar fi știut-o. De aceea, angajamentul lor față de mărturia lor a fost atât de puternic și convingător.
În plus, dorința apostolilor de a muri pentru convingerile lor are o valoare probatorie uriașă, confirmând, de asemenea, adevărul învierii. Nimeni nu ar muri pentru ceva ce ar fi inventat el sau ar crede că este fals.
Vederea, vorbirea și atingerea lui Isus cel înviat i-au transformat pe apostoli, care apoi și-au angajat restul vieții să educe și să susțină adevărul despre mesajul mântuirii prin Hristos. Cu excepția lui Ioan, care a murit exilat pe insula Patmos pentru mărturia sa despre Isus, ceilalți 11 apostoli – inclusiv Matia care l-a înlocuit pe Iuda, trădătorul lui Isus – au murit ca martiri pentru credința lor în divinitatea lui Hristos.
Se dovedește că Paștele, care are sensul său suprem în înviere, este unul dintre evenimentele cele mai atent analizate și cele mai bine atestate din istoria antică.
Învierea este reală și schimbă totul. Paștele este comemorarea și celebrarea singurului eveniment care a transformat lumea pentru totdeauna.
Scott S. Powell este membru senior la Discovery Institute.