Ruta Sepetys: We, Romanians, say Thank You! (I)
Călătoria mea în martie prin România, când am vizitat mai multe filiale ARN, cât și Ucraina, mi-a dat prilejul și să citesc cartea lui Ruta Sepetys: I Must Betray You! / Trebuie să te trădez. Publicată la începutul anului, cartea deja a fost tradusă în limba română.
Ruta e fiică de imigranți lituanieni stabiliți în Michigan. Născută în America, Ruta se profilează pe romane istorice care tratează evenimente încă proaspete în mințile supraviețuitorilor. Aș ghici că în aceste zile Ruta e undeva în Ucraina, unde își culege materiale pentru un viitor roman. Good luck Ruta!
Ruta merită aprecierea noastră ca români. Poate chiar decernarea unui titlu oficial din partea României pentru că a readus în mintea occidentalilor evenimentele oribile prin care românii au trecut în toamna și iarna lui 1989, înainte de Revoluție.
Regretabil este că literații noștri au scris prea puțin despre viața sub comunismul ceaușist. Este important ca generația tânără, atât de mult fermecată de totalitarismul secularist occidental, să cunoască cum au trăit părinții lor înainte de 1989 și să nu se întoarcă la acea viață.
Au fost 45 de ani teribili. Ani ai distrugerii ființelor umane, a culturii, a personalității umane. Ani ai distorsionării intenționate a istoriei, a vieții cotidiene. Ani ai unei tiranii totalitare extrem de crunte și bine puse la punct. O tiranie în care fiecare cetățean a fost transformat, direct ori indirect, în dușmanul vecinului lui. O tiranie de care nimeni nu putea fugi. O tiranie care ne urmărea și când gândeam ori dormeam.
Nici măcar gândirea noastră nu era liberă. Cuvintele pe care le rosteam erau folosite împotriva noastră, spre bine ori spre rău. Dacă rosteam cuvinte elogioase ori lingușitoare la adresa comunismului și a "tovarășului" ori a "tovarășei", primeam butelii de aragaz. Dacă nu rosteam nimic ori rosteam cuvinte interpretabile, nu primeam butelii. Nici căldură în case. Nici frigidere. Nici mașină. Nici educație. Nici acces la universități ori licee. Primeam asuprire și nimic altceva. În această categorie trăiam 95% din întreaga populație a țării.
Tocmai în asta constă valoarea inestimabilă a cărții lui Ruta. Ea descrie cu lux de amănunte viața cotidiană din zilele de sfârșit al comunismului în România. O descrie în principal prin prisma vieții unei familii care trăia îngrămădită într-un apartament din București. În micul apartament trăiau trei generații: bunicul ("Bunu"), părinții lui Luca (care urma să devină "turnător"), Luca și sora lui. Șase suflete într-un apartament de două camere.
Luca devine "turnător" sub presiune încă din liceu. I se promit avantaje dacă acceptă să "toarne". Luca cedează când i se promite insulină pentru Bunu care suferea de diabet. Luca spionează familia ambasadorului american la București la vremea aceea. Mama lui Luca se ocupa de curățenia din rezidența ambasadorului, iar Luca trecea pe acolo să se vadă cu mama ori să vină împreună acasă seara.
Luca devine prietenul fiului ambasadorului. Luca toarnă. Și toarnă și toarnă. Până când și pe el începe sa îl "toarne" unul dintre colegii lui de clasă. Iar pe ceilalți turnători îi "turnau" alți turnători, până când întreaga națiune a devenit o națiune de turnători și spioni.
Acuratețea vieții din România sub comunism este uimitor de bine pictată pe paginile cărții lui Ruta. Am trăit sub comunism aproape 22 de ani și validez până la ultimul detaliul portretizarea vieții în Romania comunistă.
Parcă nu există un singur aspect al vieții cotidiene pe care Ruta să nu îl aducă în discuție. Cartea are 80 de capitole plus 1. Capitolul ultim e capitolul zilei de Crăciun 1989. Iar primele 80 de capitole descriu cel puțin un aspect inedit al vieții cotidiene din vremea comunismului. În ansamblu, cele 80 de capitole, toate scurte, descriu sute de astfel de aspecte cotidiene. În acest sens, cartea este un index al persecuției și al metodelor folosite de comuniști pentru a ne oprima.
