Partea I
Emanuel și Ursula vor să modifice tratatele fundamentale ale Uniunii Europene. Printre altele, vor să elimine principiul unanimității decizionale, urmăresc acordarera inițiativei legislative Parlamentului European și implementarea în tratatele europene a politicilor sociale ale blocului unional (sănătate și educație) și a politicilor climatice. Pe cei doi, deci, îi preocupă clima.
Pericolele și implicațiile doleanțelor lor sunt enorme și le voi discuta cu alte prilejuri. Acordarea inițiativei legislative Parlamentului European înseamnă știrbirea suveranității naționale. Același efect l-ar avea și eliminarea principiului unanimității decizionale.
Inserarea politicilor climaterice în tratatele unionale vor subordona întreaga politică economică a țărilor membre fanteziilor climatice care bântuie tot mai agresiv în lume.
Astăzi discut despre climă. Din nou.
Un număr în creștere dintre cei care mă urmăresc pe Facebook mă întreabă despre clima și politica climatică a UE. Mi-am exprimat pozițiile de mai multe ori. Una dintre opiniile exprimate este scepticismul față de politicile climatice, un subiect pe care 99,9% din populația planetei nu îl înțelege, nu îi pricepe rostul, fiind bombardați constant de noțiunea „follow the science”, să-și pună încrederea în știință pentru rezolvarea (presupuselor) probleme ale climei. La urma urmei există, se afirmă în cercurile neo-marxiste, „a climate science”, o știință a climei.
Dacă până acum câțiva ani majoritatea cărților publicate privind clima era în întregime de acord privind subiectul, în ultimii câțiva ani au început să se audă voci disonante. Părerile diferite ori opuse sunt în general exprimate și publicate de profesori universitari și experți care s-au pensionat. De aceea, ei nu se mai tem că devierea de la pozițiile oficiale ale politicienilor și industriilor care au de profitat de pe urma politicilor climaterice le-ar putea afecta negativ reputația profesională.
O astfel de persoană este respectabilul Steven E. Koonin, autorul recentei publicate „Unsettled: What Climate Science Tell Us, What it doesn’t, and why it matters” / Incert: Ce ne spune știința climei, ce nu ne spune și de ce asta contează.
Zilele acestea citesc cartea lui Koonin. El deține calificații impecabile legate de acest subiect. A predat știință 30 de ani la Caltech / Universitatea de Tehnologie din California, a fost ministru adjunct la Administrația Obama, consilier prezidențial și a deținut și alte funcții private și publice care îl califică eminent să discute subiectul cu autoritate.
Redau astăzi câteva dintre concluziile lui Koonin peste care am dat până acum în timpul lecturării cărții, urmând ca pe celelalte să le postez cu altă ocazie.
1. Există discrepanțe majore privind încălzirea globală și mai ales în ce măsură temperatura planetei va crește dacă vom continua să folosim combustibili tradiționali (cărbune, gaze naturale și țiței).
2. Cantitatea de bioxid de carbon (CO2) din atmosferă este astăzi la fel de mare ca acum 300 de milioane de ani. Natural, cifra în milioane de ani este o dilemă pentru aceia dintre noi care susținem creaționismul, dar concluzia lui Koonin dovedește că ceva nu e în regulă cu modelele climatice care bântuie prin lume și pe care doar oamenii de știință le pricep.
3. Cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă e în creștere, dar va deveni un factor de îngrijorare doar de acum în 250 ori în 500 de ani.
Autor: Petre Costea, Președinte ARN
Petre scrie articole în mod voluntar pentru ARN. Dacă și tu poți scrie articole sau vrei să contribui cu altceva, alătură-te echipei de voluntari!