.st0{fill:#FFFFFF;}

Călătoria mea în Peru – ziarele mint, ne spune McNeil 

Comunicate de presă | 12/03/2021

Deja am alocat două comentarii în această săptămână privind atacurile vicioase pe care jurnaliștii și le fac unii altora, dând ca exemplu destituirea lui McNeil din funcția de jurnalist la New York Times din pricina perspectivelor lui conservatoare.

Între timp, mi-au venit în minte zilele pe care și eu le-am petrecut, la fel ca McNeil, în Aguas Calientes, Peru, dar ca turist creștin, nu intelectual plătit să îndoctrinez ori să asfixiez mințile oamenilor cu învățături "progresiste".

McNeil și studenții americani discutau versiunea secularistă a subiectelor fierbinți din lumea occidentală. Eu, însă, discut versiunea spirituală, ea fiind legata tot de Peru și de Machu Picchu, dar de decembrie 2008. Au fost anul și luna când am ajuns și eu să vizitez faimosul Machu Picchu, descoperit de un mormon la începutul secolului XX.

La fel ca majoritatea turiștilor, am luat trenul din Cuzco până la Aguas Calientes, sătucul așezat la poalele înaltului Machu Picchu. Am ajuns acolo într-o zi de miercuri după amiază. Am decis să mă aclimatizez până a doua zi când urma să urc pe Machu Picchu. Având după-amiaza la dispoziție am ieșit să explorez sătucul și locurile învecinate. Eram curios să aflu dacă în sătuc există biserici neoprotestante, cu intenția de a vizita pastorul. Spre surprinderea mea, mi s-a confirmat că există. Schița făcută de tinerii de la recepția hotelului m-a dus la o biserică baptistă.

Ajuns în fața clădirii, am bătut la ușă. Mi-a deschis o femeie. I-am spus într-o spaniolă rudimentară că sunt creștin și că doresc să vorbesc cu pastorul. Femeia mi-a deschis ușa și m-a invitat în sanctuarul bisericii. Așezate într-un cerc pe scaune erau aproximativ 20 de femei care se strânseseră pentru un timp de rugăciune. Uimite, mi-au dat un scaun și m-au rugat să le vorbesc.

Într-o spaniolă rudimentară le-am spus că sunt un "gringo" din Texas, creștin, și că am venit în vizită în țara lor. Le-am citit un Psalm din Scriptură, femeile s-au relaxat, au început să zâmbească și mi se adresau de acum înainte cu "hermano Pedro".

Am participat la întreaga oră de rugăciune. Rugăciunile femeilor erau lungi și fierbinți. Subiectele pentru care se rugau erau identice cu cele pentru care se roagă femeile creștine din România și din întreaga lume. Se rugau unele pentru altele, pentru soții lor, pentru soții pentru fii lor, pentru soți pentru fetele lor, pentru succesul firmelor lor, pentru pace și liniște în familii, înțelegere în biserici, prosperitate spirituală și materială pentru Peru, pentru răspândirea Evangheliei în Peru, pentru soții unora dintre ele plecați în Amazonia la muncă, pe câmpurile petrolifere, pentru soții altora dintre ele care erau înrolați în armată și păzeau drumurile din munții înalți ai țării, pentru sănătate, pentru pastor, pentru vindecări de tot felul, iar în final s-au rugat și pentru mine. Gestul lor m-a copleșit.

Am plecat de acolo cu dorința de a mă reîntoarce în Aguas Calientes să-mi văd surorile întru Hristos. Cândva. Când exact nu știu. Dar mi-am dat seama încă de atunci că occidentalii sunt cei pierduți și rătăciți, nu femeile creștine din Aguas Calientes. 

Ele aveau un punct de reper clar, Stânca Veșniciei, Adevărul, Stânca Veacurilor. Nu ele, ci occidentalii sunt cei care trebuie compătimiți.Ei sunt cei dezorientați și debusolați. Nu pricep interesele localnicilor, nu îi interesează, și presupun că subiectele fierbinți care le discutăm în Occident sunt de interes și actualitate pentru cetățenii care locuiesc la poalele lui Machu Picchu. Nu sunt. 

Femeile creștine din Aguas Calientes m-au primit cu afecțiune creștină. Nu m-au privit ca pe un "gringo colonizator" care le-a "furat" pământul, țara, religiile tradiționale, ci ca pe un frate întru Hristos căruia îi doreau binele spiritual, sănătate și drum bun.Seculariștii sunt pierduți și rătăciți în izvodirile minților lor, dar pretind să cunoască "adevărul".

Din nefericire, separarea lor de realitate învrăjbește. Experiența jurnalistului McNeil dovedește lucrul acesta. Pe când, Hristos unește, iar experiența mea la poalele vârfului Machu Picchu o dovedește.

Peter Costea, Președinte Alianța Renașterea Națională


Abonează-te acum la newsletter pentru a fi la curent cu ultimele noutăți.

Urmărește-ne pe rețelele sociale și distribuie conținutul acestui articol. 

Bogdan Toader a publicat în mod voluntar acest articol. Implică-te și tu în renașterea României!


Articole din aceeași categorie
Rămâi la curent cu noutățile și proiectele pe care le avem în desfășurare, progresul și modul în care poți contribui în mod concret.