Dintotdeauna, creștinii au avut și continuă să aibă chemări deosebite. Aș putea spune chiar speciale. Această afirmație e relevantă și când e vorba despre implicarea lor în viața publică.
Au fost atenționați chiar de Mântuitorul că sunt cetățeni nu doar ai Împărăției lui Dumnezeu, dar și ai împărăției Cezarului. Apostolul Pavel a făcut la fel. În epistolele lui, el ne îndeamnă să facem cereri și rugăciuni pentru cei înălțați în dregătorii, dar și să le solicităm autorităților să ne acorde anumite drepturi și facilitați pentru a ne putea trăi viața creștină în liniște și evlavie (1 Timotei 2:1-3).
Apostolul Pavel a împlinit principiile pe care ni le-a trasat. Când a fost nevoie, a solicitat ca drepturile lui să fie respectate de autoritățile politice din vremea lui. Când i-au fost lezate drepturile, nu a tăcut, ci a vorbit. A vorbit cu demnitate, eleganță, cu convingere și pasiune, dar, când a fost nevoie, și răspicat.
Ajuns în cetatea Filipi (Faptele Apostolilor 16), a descoperit acolo libertate religioasă pentru toate grupurile cetății, inclusiv pentru vrăjitori și vrăjitoare, dar nu pentru creștini. A fost întemnițat pentru că a propovăduit doctrina nouă a creștinismului. A folosit prilejul pentru a-și afirma dreptul de a vorbi în spațiul public și pentru a i se recunoaște acest drept pe picior de egalitate cu celelalte grupuri ale cetății. A solicitat, în termeni moderni am putea spune, să nu fie discriminat, iar credința pe care o propovăduia să nu fie marginalizată.
În final, după abuz și întemnițare, autoritățile au recunoscut dreptul lui Pavel ca cetățean roman de a vorbi în spațiul public. La plecarea lui din Filipi, Pavel a lăsat în urmă libertate religioasă pentru creștini, o libertate esențială oricărei societăți libere (Fapte 16, 35-40).
Cerând ca drepturile lui de cetățean roman să-i fie respectate, Pavel a făcut politică. S-a angajat într-un act politic din care au beneficiat toți locuitorii cetății.
În spațiul public, Pavel a fost o persoană politică, nu doar un vestitor al Adevărului. În multele lui discuții cu autoritățile, în special dregătorii romani și greci, și chiar după ce a fost bătut și întemnițat, Pavel a pledat pentru libertatea religioasă și de conștiință.
A pledat în favoarea intereselor comunității creștine din vremea lui în raport cu autoritățile și cu celelalte grupuri sociale, etnice și religioase din Imperiul Roman. Nu doar le-a solicitat autorităților să-i respecte drepturile, dar le-a impus creștinilor să schimbe rânduielile cetății pentru binele comun.
Aceasta este și chemarea creștinilor din zilele noastre: să urmărească binele cetății prin implicare directă în rânduielile cetății. Să se informeze asupra lucrurilor care se petrec în cetate și să vegheze asupra vieții cetății. Să urmărească binele ei prin implicare. Să fie lumina, sare, înțelepciune, curaj și prudență în vremuri tulburi. Să fie puncte imuabile de reper în vremuri de confuzie. Să-și afirme punctele de vedere în relația cu autoritățile, asemenea lui Pavel în discuțiile lui cu dregătorul roman Felix din Faptele Apostolilor 24:24-26.
Comunitățile creștine din România au nevoie de călăuzire privind implicarea lor în viața cetății. Neimplicarea nu este o opțiune. Neimplicarea înseamnă abdicarea de la obligația creștinilor de a urmări binele cetății. Creștinii au o tradiție multimilenară privind necesitatea implicării în viața cetății.
Ei dețin cea mai vastă experiență și doctrină a implicării în viața cetății cunoscută istoriei. Practic, nu există nici un singur aspect al vieții publice care să nu fie discutat în Sfintele Scripturi.
Fie că e vorba despre economie, politică, viața socială, bunăstarea materială, îngrijirea medicală, caritate, educație, familie, viața de familie, instituții sociale, ele sunt toate explicit discutate în cartea de căpătâi a creștinilor: Biblia.
La acest tezaur divin se adaugă și scrierile Părinților Bisericii, ale exponenților Protestantismului clasic, dar și ale mișcărilor evanghelice relativ recente din toată lumea. La nivel colectiv, creștinii din toate confesiunile dețin un set de învățături perfect aplicabile fiecărei probleme cu care se confruntă lumea modernă. Pe acest fundal, și înarmați cu acest arsenal vast de învățături și experiențe, creștinii pot face un aport semnificativ și decisiv la binele cetății.
De 15 ani îi îndemn pe creștinii României să se implice în viața cetății prin candidaturi la funcții publice, votând, exprimându-și punctul de vedere privind aspectele vieții cetății, și asumându-și o perspectivă creștină asupra societății. Însă am căutat să fiu și un model de implicare.
Am muncit din afara mediului politic fondând mișcarea pro-familie din România, inițiind prima încercare cetățenească de revizuire a Constituției României prin referendum (Articolul 48) în 2006-2007, am fondat Alianța Familiilor din România, am candidat la alegerile europarlamentare din 2014 și 2019, iar în 2020 am fondat și un partid politic, Alianța Renașterea Națională, un partid de orientare creștină, conservator, de centru-dreapta.
Eforturile noastre comune nu au fost în zadar. Dar ele au scos la iveală și o realitate neplăcută în comunitățile creștine din România. Perspectivele noastre sunt divergente privind oportunitatea, dezirabilitatea, ori necesitatea implicării creștinilor în politică. Ca urmare, am cugetat de mulți ani la compunerea unor materiale în formă de carte care să le explice creștinilor că au obligația să se implice în viața cetății, că această obligație decurge din statutul lor de creștini, și că avem obligația să emulăm în acest sens comportamentul Apostolului Pavel în raport cu autoritățile publice din vremea lui.
Aflu că în iunie 2020 Family Research Council din Washington, D.C., a publicat exact ceea ce doream să fac pentru creștinii din România: o broșură scrisă de David Closson și intitulată Biblical Principles for Political Engagement (Principii biblice pentru implicarea politică).
Cu consimțământul autorului și al organizației lui, broșura a fost tradusă în românește și v-o oferim sub formă de mică carte cu titlul Principii biblice pentru implicarea noastră politică: perspective, probleme și vot.
Broșura a fost tradusă de Alina Bulugu. Îmi exprim mulțumirea și aprecierea față de munca ei și față de calitatea excepțională și impecabilă a traducerii.
Este nădejdea și intenția mea ca această mică carte să vă inspire să vă implicați activ în viața cetății, pentru binele comun și promovarea intereselor comunității creștine în spațiul public. Asemenea lui Neemia și oamenilor lui care aveau o mână pe zid și una pe sabie, creștinii trebuie să aibă o mână pe Scriptură și una pe Constituție (Neemia 4).
Doar așa putem clădi o societate principială și un viitor sănătos pentru comunitățile creștine, copiii noștri și România.
Dr. Petre Costea, Președinte, Alianța Familiilor din România
