Întrebarea este legitimă.
Vara aceasta se împlinesc 81 de ani de la câteva evenimente care au străpuns inima României ca un iatagan în vara anului 1940.
Pe 28 iunie Rusia comunistă a dat un ultimatum României să-i cedeze Basarabia și Bucovina de Nord în timp de 2 zile.
Basarabia pentru că Rusia vedea acest ținut românesc ca pe o parte legitimă a Rusiei țariste, cu toate că românii și străbunii lor au locuit acest pământ vreme de milenii înainte de 1812.
De ce Bucovina de Nord? Pentru a compensa Rusia pentru “daunele” cauzate de pierderea Basarabiei în 1918, cu toate că România nu a constrâns Basarabia să se alipească României.
Locuitorii ei și-au exercitat dreptul la autodeterminarea națională ( national self-determination ) și au ales să se alipească României.
Prin anexarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, România a pierdut 3,8 milioane de persoane și peste 50.000 de kilometri pătrați.
Ziua de 3 iulie a fost declarată zi de doliu național.
Românii și-au exprimat durerea ținând slujbe religioase în catedrale și în public, rugăciuni pentru reîntregirea națiunii, iar cinematografele și teatrele au fost închise.
Ca și când asta nu ar fi fost destul, pe 30 august 1940, Mussolini și Hitler impun României Dictatul de la Viena care rezultă în pierderea a 43.500 de kilometri pătrați și a unei populații de 2,6 milioane de locuitori.
Astfel, în decurs de două luni, România a pierdut, prin constrângeri pur imperialiste, aproximativ 94.000 de kilometri pătrați și aproape 6,5 milioane de persoane. O treime din țară și populația ei au fost pierdute în doar 2 luni.
Pot americanii să uite Pearl Harbor? 4 iulie? 9/11?
Pot texanii să uite The Alamo?
Pot francezii să uite 14 iulie?
Pot mexicanii să uite Cinco de Mayo?
Poate Uniunea Europeană să uite Ziua Europei?
Pot italienii să uite 15 octombrie, când sărbătoresc ziua lui Cristofor Columb?
Categoric nu.
Pe 29 iunie, Timothy Snyder, istoric american specializat în regimurile totalitare europene, a publicat un articol zguduitor.
Titlul lui e suficient pentru a da o lecție elitei politice anti-suveranitate și nepatrioate din România : “Războiul împotriva istoriei este un război împotriva democrației”.
“The war on history, afirmă el, is a war on democracy”