Revin la subiectul de azi, discutat, în parte, săptămâna trecută, întrebând: este China comunistă prototipul de viitor al Noii Ordini Mondiale?
Al unui nou sistem politic și economic care combină succesul economic cu autoritarismul politic?
Nu există un consens asupra acestui scenariu, dar există motive să suspectăm că el este o tentație reală pentru țările sărace.
Peru tocmai a ales ca președinte un socialist autoritar în contextul unei economii relativ prospere, iar Bolivia a făcut la fel în toamna anului trecut.
Partidul Comunist Chinez (PCC) are 90 de milioane de membri, mai mulți decât întreaga populație a Germaniei.
Ironic, numărul lor e, mai mult sau mai puțin, egal cu numărul creștinilor din China.
La fel de ironic este că numărul comuniștilor și al creștinilor a crescut, în paralel, la fel de spectaculos.
În 1949, când comuniștii chinezi au ajuns la putere, numărul creștinilor era de doar jumătate de milion.
La fel ca, aproximativ vorbind, al comuniștilor. După 71 de ani, cele doua grupuri sunt, din nou, aproximativ egale ca număr.
PCC va sărbători centenarul comunismului chinez cu mult zgomot, dar și intoleranță.
Au fost stabilite numere speciale de telefon unde cetățenii își vor putea denunța vecinii care nu vor sărbători centenarul cu "entuziasm" ori vor "înjosi PCC". Aidoma comunismului din România.
Experții se îndoiesc că PCC va transforma China într-o democrație. Occidentalii ne-au spus, eronat, că dezvoltarea economică a Chinei va duce inevitabil la democrație și drepturile omului.
În primăvara acestui an, China a anunțat o creștere anuală economică de 18%.
Incredibil, dar oare adevărat? Simultan, însă, China a devenit și mai autoritară și și-a înrăutățit relațiile cu Occidentul.
China respinge vize pentru jurnaliștii occidentali pe care îi consideră "periculoși", a închis accesul cercetătorilor occidentali la arhivele Chinei, iar propaganda internațională a Chinei a devenit sufocantă.
Sume tot mai uriașe sunt alocate, în acest sens, organizației prin care China își extinde propaganda în lume, United Front Work Department.
Este ironic, de asemenea, că occidentalii au avut un rol cheie în cei 100 de ani de comunism chinez.
Olandezul Henk Sneevliet a avut un rol cheie în formarea PCC și tot occidentalii au avut un rol cheie în transformarea Chinei dintr-o țară săracă și înapoiată în a doua putere mondială a lumii în doar câteva decenii.
Care este, totuși, punctul slab și nevralgic al Chinei? Economia. Ceea ce, inevitabil va duce la prăbușirea autoritarismului chinez.
Legitimitatea sistemului comunist chinez decurge, spun sinologii, nu din consimțământul chinezilor, cât din abilitatea PCC de a asigura o creștere economică constantă și un nivel de trai tot mai ridicat cetățenilor Chinei.
Cu puterea economică, însa vine și puterea militară și aroganța. Reputația Chinei se înrăutățește.
China a luat măsuri punitive împotriva Norvegiei, Coreei de Sud, Canadei și Australiei pentru ca au criticat abuzurile drepturilor omului și impută Chinei responsabilitatea pentru pandemia globală.
Chiar și unii membri ai Parlamentului European și fundații germane, critice la adresa genocidului populației musulmane, au fost sancționați.
În final, agreează experții :
"În privința Chinei, lumea se confruntă nu doar cu o putere formidabilă din punct de vedere comercial, tehnologic, industrial, economic și militar, dar și cu un stat care e dispus să folosească aceste forțe pentru a transforma lumea într-un loc mai sigur pentru sistemul ei autocratic".
"In China, the world confronts not only a formidable new trading, technological, industrial, economic, and military power, but also a state willing to deploy all these forces to make the world a safer place for its form of autocracy"
Recomand celor interesați într-o lecturare mai aprofundată a literaturii actuale privind China comunistă :
Viața Partidului: Cât de stăpân pe sine este Partidul Comunist Chinez?
Life of the Party: How Secure Is the CCP?
Autorul, Orville Schell, e specialist în sinologie, și articolul a fost publicat la începutul lunii în Foreign Affairs.
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
