Presa europeană a alocat multe articole în ultimele săptămâni comentând despre cei 200 de ani de la moartea lui Napoleon Bonaparte. Unii l-au elogiat, alții l-au numit hoț de obiecte de artă, un om care a "furat" picturi și obiecte de artă din țările pe care le-a cotropit.
În acțiunile lui armate, Napoleon a fost motivat de extinderea în alte țări a sistemului republican și democrația incipientă a Franței de după Revoluția din 1789.
În anul morții lui Napoleon a murit prin asasinare și Tudor Vladimirescu, un român care și el a avut o viziune specifică pentru români: "eliberarea".
Portret al lui Tudor Vladimirescu făcut de Theodor Aman după moartea lui Tudor, bazat pe mărturiile Pandurilor. Wikipedia
Vladimirescu mi-a fascinat copilăria și adolescența. Îndrăgeam istoria. Ardelean fiind, eram fascinat de personalitatea puternică a lui Avram Iancu. Iar dincolo de Carpați eram fascinat de viața și personalitatea lui Vladimirescu. Iancu și Vladimirescu au fost oameni cu multe deficiențe de caracter, dar au avut și o viziune clară pentru vremurile în care au trăit: Iancu visa eliberarea pentru românii din Ardeal, iar, cu o generație înaintea lui, Vladimirescu visa liberate pentru românii din Muntenia.
Îmi amintesc de anii 80, fiind cufundat ore la rând în imensele biblioteci de la Harvard University, având posibilitatea să citesc mai tot ce era disponibil sub soare. Așa am dat, spre surprinderea mea, peste câteva articole din presa britanică din anul 1821 privindu-l Tudor Vladimirescu și "revoluția" lui pentru eliberarea românilor de otomani și de sub stăpânirea boierilor. Era clar, în vremea lui, Vladimirescu devenise o personalitate europeană.
Bancnotă românească din 1966, cu portretul lui Tudor Vladimirescu. Wikipedia
De asemenea, nu mică mi-a fost uimirea cu câțiva ani în urmă să citesc despre Tudor Vladimirescu în cartea lui Christine Leigh Heyrman, American Apostles - When Evangelicals Entered the World of Islam ( "Apostoli americani - evanghelicii pătrund în lumea islamică" ), publicată în 2015.
Autoarea a studiat asiduu în arhivele neo-protestanților americani munca lor misionară în lumea musulmană acum 200 de ani, în special în Imperiul Otoman.
Cartea e relevantă și pentru români. Interesante sunt paginile 140 și 141 ale cărții, care discută activitățile lui Pliny Fisk, misionar neo-protestant din Boston în Imperiul Otoman. Periodic, Fisk trimitea depeșe bisericii lui din Boston. Printre altele scrie și despre "rebeliunea / rebellion" Provinciilor Danubiene Moldova și Valahia împotriva Imperiul Otoman în 1821, condusă de Tudor Vladimirescu.
The Etaireía and Ottomans fighting in Bucharest (August 1821). Wikipedia.
La vremea evenimentelor din Muntenia, Fisk se afla în Smirna, de unde scria că "rebeliunea" valahilor și moldovenilor a dat, realmente, curaj și nădejde grecilor și creștinilor din Imperiul Otoman că revolta românilor va contribui la prăbușirea Imperiului Otoman si că astfel își vor dobândi și ei libertatea.
Este bine să nu-i uităm pe cei care au luptat în trecut pentru ca noi, cei care trăim cu 200 de ani mai târziu, să avem libertate.
Redau un mic pasaj din Proclamația lui Tudor Vladimirescu de la Padeș (ianuarie 1821):
"Dacă răul nu este priimit lui Dumnezău, stricătorii făcătorilor de rău bun lucru fac înaintea lui Dumnezău! Iar acesta nu să face până nu să strică răul. Până nu vine iarna, primăvară nu să face!"
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
