Pe 15 decembrie 1989 a izbucnit revoluția anti-comunistă din România. Într-o zi de vineri, în Timișoara. Mulți afirmă că a fost o lovitură de stat, nu revoluție.
Revoluțiile întotdeauna dețin un sâmbure de mister, iar istoricii vor avea încă mult de lucru pentru a elucida evenimentele premergătoare lui 15 decembrie 1989 și a zilelor care au urmat până la executarea soților Ceaușescu pe 25 decembrie.
De atunci au trecut 32 de ani. Ani în care în România s-au întâmplat multe lucruri, unele pozitive, altele nu.
Ani în care România s-a schimbat, în pas cu Europa și cu societatea globală.
Ani în care România a beneficiat de libertate, iar cetățenii au muncit cu strădanie să clădească o democrație și un stat de drept. Încă mai avem mult de muncit pentru a finaliza procesul început în decembrie 1989.
Democrația română nu a mai făcut progres în ultimii doi ani. Nici statul de drept. Corupția s-a extins și a devenit o cangrenă care cuprinde mai întreaga clasă politică a României.
În loc să gândească în termeni de libertate și democrație, politicienii României gândesc în termeni restrictivi. Au înăbușit democrația și statul de drept.
Am fost privilegiat să fiu prezent în România pe perioada revoluției. Traiectoria vieții m-a dus în acele zile fierbinți de la Johannesburg la Houston, via Paris și Arad.
Au fost zile pe care nu le voi uita niciodată. Zile în care am luptat pentru libertate.
Am fost în stradă la Arad, în fața primăriei, zile și ore întregi, împreună cu prieteni și membri ai familiei. Cu muncitorii de la "vagoane", de la "ceasu", de la "strungu", de la "mobilă" și de la alte fabrici și uzine locale.
Am scandat toți împreună "libertate" și "jos cu Ceaușescu". S-au adunat și creștinii orașului. Au intonat imnuri creștine, s-a rostit rugăciunea "Tatăl Nostru", s-a scandat "Adevărul, vrem adevărul, adevărul vă va face slobozi …" Flacără Roșie a devenit "Adevărul …"
Am văzut cu proprii ochii tanchetele militare și mitralierele amplasate pe ele. Am alergat gândind că se va "trage". Dar nu s-a tras.
Cel puțin cât timp am fost eu în stradă. Apreciem încă azi, noi cei care am trecut prin experiențele înfricoșătoare ale lui decembrie 1989, că armata a ales să nu sprijine dictatura totalitară.
Dragi români, libertatea este prețioasă. Generația mea și a părinților mei au dobândit-o cu prețul a mii de vieți în decembrie 1989.
Cei care au murit sunt adevărați martiri ai libertății. Azi este un prilej bun să le cinstim memoria și să prețuim jertfa făcută pentru a ne asigura libertatea de care ne bucurăm 32 de ani mai târziu.
imagine preluata de pe : mediafax.ro
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
