În ultimele două zile presa europeană a publicat intens privind libertatea presei, cu prilejul zilei internaționale a libertății presei. Au comentat și jurnaliștii români.
Dintre multele articole postate am dat peste unul pe care l-am găsit util și cu care, în mare măsură, agreez.
Nu este ușor să fi jurnalist. Excepțiile sunt puține și se aplică jurnaliștilor care au șansa să scrie ori să interpreteze știrile pentru marile ziare și canale de televiziune mondiale. Primii abia își câștigă pâinea, iar cei din urmă sunt bine plătiți și au resurse imense la dispoziție pentru a informa ori dezinforma publicul. În cuvintele lui McNeal, jurnalistul concediat de New York Times după 50 de ani de jurnalism, "we make America what America is / noi facem America ceea ce este".
Personal, nu am avut niciodată intenția ori dorința de a fi jurnalist. Am scris de-a lungul vieții, sporadic, pentru câteva publicații, dar efectiv nu mi-am câștigat pâinea din această profesie. Dar scrisul, cu scopul de a informa publicul, a fost o pasiune de mai mulți ani. Nu e, însă ușor să scrii, să găsești subiecte relevante și să le comentezi cât se poate de imparțial. Dar și să ai curaj. Să scrii pledând pentru "adevăr", dar mai ales pentru "Adevăr".
Autoarea articolului de mai sus puncta câteva aspecte tranșante privind jurnalismul din România pe care le suspectam și eu de mult timp și pe care e bine să le cunoaștem fiecare dintre noi.
În opinia ei, calitatea jurnalismul din România este slabă și scade, din mai multe motive, unele subiective, iar altele obiective. Ea își vede colegii de breaslă ca fiind responsabili pentru declinul calitativ al jurnalismului deoarece mulți dintre ei suferă de "confort și lene intelectuală".
Jurnalismul serios este pe cale de dispariție pentru că "s-a transformat în relații publice și divertisment". Nu caută să ne informeze ori să ne stimuleze gândirea și virtutea publică, ci să ne distreze.
Trusturile de știri sunt responsabile și ele pentru declinul jurnalismului. Proprietarii au o agendă proprie, iar jurnalistul, pentru a-și păstra locul de muncă, trebuie să scrie pe placul șefilor. În acest context, "interesul public" nu este servit. Se naște o "autocenzură" crasă care "pervertește o profesie care nu poate supraviețui dacă nu are ca miză scoaterea la iveală a adevărului …"
Incompetența profesională, lipsa de cunoștințe aprofundate a unora dintre cei care scriu este o altă cauză a sărăciei jurnalismului, spune autoarea. Jurnaliștii devin un dispozitiv specializat în "copy and paste". Copiază știrile care le citesc online și le dau mai departe sub niște titluri desemnate să ne ademenească să facem click.
Profesia de jurnalist este una onorabilă și indispensabilă unei societăți libere. Dar dacă jurnalismul se alterează, adică "devine paralel cu interesul public", cum spune autoarea, jurnalismul își pierde menirea, gustul, alura și rostul.
În opinia mea, însă, jurnaliștii români sunt mai liberi decât jurnaliștii occidentali. Autocenzura occidentalilor este mult mai pronunțată decât cea a jurnaliștilor români. Dar, în final, rezultatul este același: o monocultură plictisitoare, dar și periculoasă, o perspectivă unică privind evenimentele zilei, și urmărirea unui obiectiv unic: proptirea și promovarea agendei trusturilor de știri și nu proptirea și promovarea democrației, a libertății și a statului de drept.
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
