Generația mea pune la îndemâna generației tinere uneltele autodistrugerii: avortul, hedonismul, plăcerea, divorțul, pornografia, concubinajul în loc de căsătorie, contraceptivele în loc de respect pentru procreare. Lista uneltelor de autodistrugere e mult mai lungă decât aceasta. Nu generația mea a inventat aceste unelte ale autodistrugerii. Le-am primit de la generația de dinaintea noastră, care la rândul ei le-a primit de la generația de dinaintea ei.
Ne aflăm, deci, de cel puțin trei generații încoace, într-un cerc vicios al autodistrugerii. O generație a început să practice aceste păcate sociale, generațiile următoare le-au transformat în drepturi ale omului, iar copiii și nepoții noștri spun, pe drept, noi de ce să nu ni le asumăm ori să le practicăm?
Putem argumenta ceva împotriva lor?
Nu tocmai. Nu ne putem aștepta ca generația tânără și copiii lor să fie mai morali și mai sănătoși din punct de vedere valoric decât noi.
Presiunea pentru adoptarea altor unelte de autodistrugere crește. Cel puțin lunar dau peste încă un document, proiect, idee, decizie judecătorească, legislație și lucruri similare care pronunță ori extind noul drept la autodistrugere prin autonomia personală.
Dreptul la autonomia personală propune și admite fiecărei persoane autoritatea de a dispune în mod liber și fără constrângeri de trupul lui ori al ei și să facă ce vrea cu el.
Perspectiva conservatoare e tocmai opusă. Recunoașterea unui astfel de presupus drept nu este necesară și nici benefică, nici individului și nici colectivității.
Pentru creștini trupul fizic în care trăim, vremelnic, este "Templul Duhului Sfânt" și ni se interzice să facem ce vrem cu el. Mădularele și practicile care dăunează trupului sunt interzise.
Drept la autonomie personală
Dar să trecem de la abstract la particular. Generația tânără, în mod special, e ademenită cu noțiunea unui drept la autonomie personală, în prima linie de promovarea a acestui presupus drept fiind revoluția sexuală și mișcarea avortistă mondială.
La începutul acestui an, UNPFA, o organizație a ONU, a lansat un document prin programul State of World Population numit : My Body Is My Own: Claiming the Right to Autonomy and Self-Determination (Trupul meu e al meu: pretind dreptul la autonomie și autodeterminare).
Cele peste 100 de pagini ale documentului exprimă principii care fac părul să se ridice pe cap și pielea să se zbârlească. Documentul propune existența a trei dimensiuni ale dreptului la autonomie și autodeterminare.
Prima dimensiune: trupul meu, drepturile mele
Prima dimensiune e explicată sub titlul "my body, my rights / trupul meu, drepturile mele". Această dimensiune pretinde că "tratatele internaționale și declarațiile internaționale constituie un fundament al dreptului la autonomie corporală și integritate corporală" (international treaties and declarations provide foundations for the right to bodily autonomy and integrity). Nu tocmai.
Propunerea formulată în document este o minciună. Dreptul internațional nu recunoaște un astfel de drept.
A doua dimensiune: legi care abilitează și legi care controlează
A doua dimensiune este explicată sub titlul "laws that empower and laws that control / legi care abilitează și legi care controlează". În acest capitol suntem informați că legile existente care reglementează comportamentul uman privind trupul sunt legi care controlează. Autonomia personală impune descătușarea de aceste legi și înlocuirea lor cu legi care abilitează și permit omului să facă cum decide el privind trupul lui.
A treia dimensiune : autoritatea de a spune da, și dreptul de a spune nu
În acest capitol ni se spune că femeile și minoritățile sexuale ("excluded groups / grupurile excluse"):
trebuie abilitate cu autoritatea de a spune "da" privind alegerile pe care le fac cum vor să-și folosească trupul, cât și dreptul de a se opune legilor și practicilor care previn atingerea acestui deziderat.
Acest document ONU este o tentație irezistibilă pentru tineri. Multe familii deja se confruntă cu reacții de acest gen din partea copiilor lor adolescenți. Este, am spune noi, o fază naturală și inevitabilă în viața unui adolescent, până "le vine mintea la cap" ori "se coc". Nu chiar.
Documentul pune în mâna adolescenților o armă împotriva părinților, o unealtă pentru distrugerea autorității parentale. În timp, aceste idei, deja puse în mințile adolescenților, vor deveni realități promovate de tribunale în numele drepturilor copiilor.
Vă informez din nou asupra unui document extremist care, dacă nu suntem cu băgare de seamă, va putea fi integrat în legea educației sexuale propuse de dl Iohannis. Și nu numai. Poate fi integrat și în curricula privind așa numita "educație pentru sănătate".
Vă dau însă și o perspectivă globală privind autonomia personală care, e incontestabil, se bate cap în cap cu învățăturile creștine privind stăpânirea și responsabilizarea personală privind trupul nostru.
Prima parte a lui 2021 a fost una dificilă pentru creștinătate, pe ambele maluri ale Atlanticului. A fost anul în care ONU, Administrația Biden și Parlamentul European, parcă printr-o alianță tacită, au căutat să prindă creștinătatea ca într-un clește. Administrația Biden, majoritară în Congres, a adoptat Legea Egalității / Equality Act, care, dacă va deveni lege, va rezulta în reconfigurarea totală și totalitară a societății americane din perspectiva ideologiei de gen și a revoluției sexuale.
ONU a emis documentul My Body is My Own care propune reconfigurarea planetei în conformitate cu ideologia de gen, revoluția sexuală și războiul împotriva procreării prin avort, planificarea familială și contraceptive.
Iar în Europa, de câteva luni încoace, Raportul Matic, cel mai radical și anti-creștin document din istoria Parlamentului European, aspiră să devină rezoluție oficial recunoscută în tot spațiul Uniunii Europene. Raportul Matic are același obiectiv final: reconfigurarea spațiului european după ideologia de gen, revoluția sexuală, și așa numitele drepturi reproductive, adică avort, infanticid. Raportul Matic urmează să fie pus la vot în plenul Parlamentului European pe 23 iunie.
Vă îndemn să vă păziți mințile, dar mai ales mințile copiilor voștri. Nu putem îngădui ca stăvilarele care se opun mizeriilor cu care secularismul ispitește copiii noștri să fie rupte. Dacă vor fi rupte sau nu depinde în primul rând de părinți și de fiecare dintre noi.
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.