Acum două săptămâni am avut onoarea să port o discuție pe pagina mea de Facebook cu Profesorul Douglas Farrow, autor al cărții Neamul copiilor ilegitimi / Nation of Bastards .
Cartea explică modul în care statul secular, amețit de filosofia lui Rousseau, a confiscat căsătoria, familia, drepturile parentale și copiii.
Dr. Farrow este profesor de etică și filosofie la Universitatea McGill din Montreal.
Unul dintre subiectele în care nu am putut intra în profunzime, datorită lipsei de timp, a fost pandemia și obligativitatea vaccinării în Canada.
Pe parcursul verii, un număr în creștere de universități canadiene au impus vaccinarea obligatorie, condiționând înscrierea studenților la cursuri pe vaccinare, cât și continuarea contractelor de muncă ale profesorilor universitari pe vaccinare.
Ceva similar se petrece și în România, așa numită democratică și susținătoare a statului de drept.
Ar fi mai bine spus, având în vedere restricțiile neconstituționale în vigoare, o Românie care de fapt practică o democrație doar în aparență și subscrie “statului de nedrept”, adică “statului nelegiuit”, un fel de stat care este în afara legii, ultra vires. Statul nelegitim.
Și în România se solicită vaccinarea obligatorie a cadrelor din învățământ ori, alternativ, testarea lor anti-Covid periodică, chiar dacă nu sunt infectate.
Asta, dragi prieteni, este tiranie. Tiranie înseamnă constrângerea individului să facă cum cere statul.
Tiranie înseamnă suprimarea celei mai fundamentale libertăți: libertatea de a alege. Înseamnă suprimarea intenționată a libertății.
Recent, Profesorul Farrow mi-a transmis o Declarație de Nesupunere privind Vaccinarea / Statement of Non-Compliance with Mandatory Vaccination in Canadian Universities, emisă de un grup de profesori universitari canadieni.
Declarația este cea mai coerentă și bine structurată și argumentată scrisoare deschisă pe care am citit-o până acum împotriva obligativității vaccinării.
Voi reda punctele esențiale ale Declarației, dar pe moment fac o pledoarie pe lângă profesorii universitari ai României să imite exemplul colegilor lor canadieni și să emită o Declarație similară în România.
Abuzurile drepturilor omului și asupra cetățenilor sunt identice în România și în Canada. În vremuri grele, este imperios pentru oamenii raționali, cum sunt cadrele universitare, să-și facă auzită vocea în cetate și să-și exprime punctele de vedere privind provocările și crizele din cetate.
Profesorii canadieni au făcut-o, cu eleganță și judecată. Nădăjduim ca și în România să se lanseze o Declarație similară.
Declarația este scrisă de Profesorul Maximiliam Forte și datează din 20 august. Profesorul Forte afirmă că este datoria lui să-și încurajeze colegii de breaslă să facă front comun împotriva obligativității vaccinării.
(“It is my duty to encourage all faculty to be united in non-complaince with such measures.”
Astăzi redau primele patru argumente, urmând să le postez și pe celelalte în postarea următoare.
1. Restricțiile impuse în universități sunt ilegale. Nu au fost legiferate de parlament ori prin ordonanțe legal emise. Au fost emise în mod ilegal ca “măsuri de urgență / emergency measures”, cu toate că nu există nicio urgență. Profesorul Forte explică în mod convingător de ce nu există o “urgență” care să justifice impunerea obligativității vaccinării studenților și profesorilor.
2. Riscul de a infecta persoane terțe este egal la persoanele vaccinate și cele nevaccinate. În consecință este o formă de discriminare crasă să condiționezi profesarea profesiei ori vocației, cât și exercitarea dreptului la educație, pe vaccinarea obligatorie, având în vedere că riscul de infectare este același la ambele categorii de persoane.
3. Obligativitatea vaccinării discriminează împotriva persoanelor care refuză vaccinarea din motive de rațiune, religie, apartenență la un anumit grup etnic.
4. Segregarea în clasele universitate a celor vaccinați de cei nevaccinați rezultă într-un “apartheid pandemic” care încurajează marginalizarea studenților și profesorilor nevaccinați, ridiculizarea și demonizarea lor.
Ceea ce se întâmplă în Canada nu rămâne în Canada. Este deci preferabil și chiar indicat ca și profesorii universitari din România să imite exemplul curajos al colegilor lor din Canada.
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
