În cartea „ Zece Cezari. Împărații romani de la Augustus la Constantin cel Mare’’, profesorul Barry S. Strauss, profesor de istorie militară antică și studii clasice la Universitatea Cornell, SUA, descrie biografia unui filosoful stoic, pe nume Marcus Aurelius.
Este foarte interesant faptul că acest istoric descrie cum stoicismul a pătruns în elitele romane ale Republici și în pătura socială a înaltei clase române.
Tot acest profesor, accentuează faptul că doctrinele stoice promovau virtutea. Mai jos voi da câteva detalii despre cum s-a strecurat această filosofie în cultura Romană și cum a fost promovată de către cei mai mari cărturari.
Cum a pătruns Stoicismul în Republica Romana ?
Pătrunderea stoicismului în Republica Romana s-a făcut prima data prin Diogenes din Babilon, fiind cel mai în varsta dintre ceilalți doi succesori. Apoi prin Panaetius din Rhodes, acesta fiind și profesorul lui Cicero. Iar mai târziu, prin Antipater din Tarsus.
Data pătrunderii stoicismului o putem estima la anul 200 I.Hr. În cele ce urmează, voi arata cateva principii pe care se bazau stoicii.
Filosofii stoici promovau etica, care ocupă locul preponderent în aceasta filozofie. Deasemenea, ei mai aveau o maximă celebra:
„Trăiește în acord cu natura!”.
Ca să nu las loc de interpretare, voi mai adăuga că sensul acestei devize este acela de a ajunge să dorești ordinea universală.
Principiul de bază a doctrinei stoice era „Virtutea”.
Virtutea, Unicul Bine
Virtutea reprezenta dintotdeauna o tema semnificativă pentru antici. Găsim prima dată în scrierile poetului Homer cuvântul grec αρετή(areté), care în concepția homerică are sensul de valoare, valoare pe care un erou legendar o putea manifestă fie în cadrul unei bătălii, fie în contextul agonic al întrecerilor și sporturilor din Elada Antică.
Pe urmă, Socrate, îi schimbă sensul lui areté, luând o turnură diferită. Virtutea este identificată cu valoarea morală. Socrate, este părintele filosofiei, a rațiunii și eticii, din antichitate până azi. Marele Socrate, a stabilit cele patru virtuți cardinale:
- Prudența (phrónēsis, cunoscută și că înțelepciunea practică, prudența);
- Dreptatea sau justiția (dikaiosýnē);
- Curajul (άνδρεία, andreίa);
- Temperanța sau stăpânirea de sine (sophrosýnē).
În stoicism, virtutea ocupă un loc de frunte, întrucât această se opune plăcerii, văzută ca o dereglare a facultății raționale.
Rațiunea joacă un rol important în filosofia stoică. Stoicii etichetau plăcerile senzoriale drept niște călăuze oarbe pe parcursul itinerariului sublunar al omenirii.
Supremul Bine (Summum Bonum) nu poate fi altceva decât virtutea în sine, celelalte bunuri fiind considerate deșertăciuni:
„Binele desăvârșit este ceea ce este moral și, încă și mai demn de admirație, singurul bine este ceea ce este moral, celelalte bunuri sunt calpe și plăsmuite.”
SENECA, Epistole către Lucilius I, VIII, 71,4, Editura Polirom, Iași, 2007, p. 232.
Marele Seneca, era convins ca binele suprem al omului este valoarea morală, adica virtutea. Ibidem., XI, 76,22; p. 262.
Virtuțile, spune Seneca, se nasc din rațiune, ca principiu coordonator al stoicului aflat în periplul desăvârșirii. Ibidem., XI, 76,9; p. 259.
În comparație cu animalele, omul dispune de facultatea rafinată a rațiunii, un aspect care îl separă de acestea. Omul dispune de porniri specifice necuvântătoarelor, precum patima.
Dar rațiunea îl ajută să discearnă între bine și rău, ceea ce îl face pe Seneca să ridice miza (Summum Bonum) Binelui Suprem:
„Iar la om care este trăsătura cea mai bună? Rațiunea: datorită ei, omul este mai presus de animale și doar cu puțin mai prejos de zei. Așadar, rațiunea desăvârșită este binele specific omului; celelalte calități le are în comun cu animalele și plantele.”
Ibidem., XI, 76,6; p. 258.
Banii vor veni din afară, o însărcinare va fi oferită, poate îți vor fi așternute dinainte favoruri și demnități: virtutea însă nu poate apărea din întâmplare.
Și nici măcar nu poate fi prinsă cu puțină strădanie sau cu puțină trudă; merită însă efortul de a dobândi toate bunurile în același timp.”
Ibidem., XI, 76,26; pp. 262-263.
Autor : Istoric Claudiu Beserman
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.