Recent am finalizat un caz împotriva gigantului Hewlett Packard. În 2016, clientul meu a fost concediat, împreună cu alți colegi mai în vârstă, iar grupul lor a fost înlocuit cu un grup de tineri, absolvenți recenți de facultăți, specialiști in IT din India, Pakistan, Rusia, Iran. Am intentat proces împotriva firmei în același an și recent cazul s-a încheiat.
Săptămâna trecută clientul m-a sunat să-mi spună că unul dintre tinerii care le-au luat locul solicită numărul meu de telefon. Era în ultima săptămână de lucru pentru HP. Grupul lui, angajat în 2016, a fost dizolvat, urmând ca HP să-l reconstituie în Mexic cu angajați noi. Tinerii erau încă pe nota de plată pentru o săptămână pentru a împacheta inventarul și a-l transporta din Houston în Mexic.
Mă gândeam la durerea celor concediați în 2016. Oameni în vârstă, cu longevitate în companie, cu salarii mari, cu multă experiență, dar fără prospecte serioase de a mai fi angajați în viitor din cauza vârstei. Oameni a căror relevanță profesională, în epoca globalizării, e tranzitorie. Din cauza vârstei.
Acum a venit, însă, și rândul celor tineri. Aproximativ 20 de locuri de muncă au fost eliminate în Houston și transferate în Mexic. Mă gândeam la acești tineri ca la niște mercenari plătiți bine, angajați pentru câțiva ani, fără a putea prinde rădăcini într-un loc, stabilitate ori abilitatea de a-și dezvolta relațiile de familie.
Globalismul e necruțător. Generația mea e preocupată nu doar de faptul că globalizarea dezrădăcinează cariere și familii, dar dezrădăcinează și distruge și valori. Generația tânără e îngrijorată pentru că își dă seama că there is no end to the game / nu există punct final pentru aceste jocuri ale globalismului.
Multinaționala te ține angajat pentru o vreme, îți dă un salariu ispititor, te folosește pentru o vreme, îți influențează negativ valorile, iar apoi îți curmă cariera. Se duce în altă parte și pe tine te lasă în urmă.
Aceste efecte nefaste se simt și în România. Revoltele recente din Valea Jiului dau de înțeles că acolo se urmărește închiderea minelor, concomitent cu deschiderea celor din Germania. Presa ne dă de înțeles că lucruri similare se produc și în alte părți ale României, iar mai nou și în Basarabia.
A fi pro-familie înseamnă să îți pese și de munca și valoarea ei. Munca este o valoare pe care o promovăm și prețuim. Locurile de muncă decente și păstrarea lor în România constituie un obiectiv care ne preocupă. Nu pot decât să încurajez tinerii să rămână fermi. Nu abandonați cursurile universitare. Învățați cu sârguință. Nu lăsați descurajarea pandemiei să vă doboare. Generația mea vă este aproape. Vă suntem solidari.
Alătură-te Alianței Renașterea Națională! Vă rugăm să alocați câteva secunde pentru a completa formularul de contact.
Peter Costea, Președinte ARN