De ce se vând creștinii unii pe alții?  

În ultimele săptămâni am citit mai multe comentarii privind lideri spirituali care tind spre “progresism” și mai puțin spre reabilitarea morală și spirituală a oamenilor.

Prima înclinație este ușoară. A doua e foarte grea. Prima nu este de la Dumnezeu. A doua este. Anti-rasismul, clima, mediul, dreptatea socială, alergarea după relevanță, sunt pasiuni pe care mulți lideri spirituali le aleg în detrimentul reformării morale a enoriașilor.

Este o alegere greșită, dar care atrage laude, acceptare și aprobare din partea elitei politice progresiste, adică, zic eu, păgâne.

Partidul Democrat, de exemplu, este plin de creștini progresiști, în special senatorii și deputații de culoare.

Mulți lideri spirituali, atât în America, cât și în România, promovează paliere politice care distrug valorile și susțin obiective anti-creștine.

E mai puțin relevant pentru acești lideri că partidele acestea promovează revoluția sexuală, ateismul ori avortul.

E mai important pentru ei să facă parte din “elita” zilei, trecătoare și păgână. Asocierea cu elita păgână nu este permisă în Sfintele Scripturi și suntem consiliați că lumina nu poate sa aibă părtășie cu întunerecul.

Recent am fost frapat de un articol privind creștinii din Marea Britanie pentru care prioritățile sunt predominant materiale, nu spirituale.

Se caută “safety and health" (siguranță și sănătate), iar creștinii sunt mai degrabă determinați să sprijine politicile care le asigura dobândirea acestor doleanțe.

Cuvintele Mântuitorului :

“în lume veți avea multe necazuri”

“in this world you will have many troubles”

sunt ignorate.

Autorul articolului se întrebă cu oroare daca creștinii britanici încă sunt pro-viață ori indiferenți față de distrugerea vieții copiilor nenăscuți. Ceea ce m-a făcut să mă gândesc la creștinii din România.

În discuțiile zilnice pe care le am cu ei prioritățile par să fie crizele de tot felul, dar tot mai puțini dintre creștini aduc în discuție crizele valorice, morale ori spirituale ale României și ale Europei.

Primele sunt importante. Dar cele din urmă sunt și mai importante. Rezolvarea celor din urmă atrag rezolvarea celor dintâi.

Rezolvarea crizelor energiei, climei, politicii nu vor rezulta niciodată în rezolvarea crizelor morale ori spirituale. Dar putem spune, cu încredere, că rezolvarea crizei morale foarte probabil va duce și la rezolvarea celorlalte crize.

O lume mai creștină, un spațiu public mai creștin, o cultură mai creștină nu se nasc peste noapte. Nimeni nu ni le pune pe tavă. Pentru ele trebuie să luptăm. Să ne exercităm drepturile legale pentru a le dobândi.

E ușor să fi nepăsător. Să taci. Să te transformi într-un creștin fără voce. Adică mut spiritual. Secularismul te va aprecia pentru asta. Te va lăuda. Ceea ce va însemna că mesajul secular a biruit lumina din tine. Că am încetat să fim cetatea de pe munte, lumina lumii, sarea pământului.

Avem exemple formidabile din trecut care au respins relevanța zilei și alergarea după acceptul lumii seculare în favoarea promovării Adevărului.

Apostolul Pavel a stat în închisoare ani de zile pentru că a respins relevanța lumii în care trăia și a refuzat să devină parte din elita zilelor lui. Cu toate că putea. Era una din cele mai educate și sofisticate persoane din vremea lui. Vorbea trei limbi, avea echivalentul a trei doctorate din zilele noastre, și avea cel mai puternic pașaport din lume posibil pe vremea lui: cetățenia romană.

La fel Ioan Botezătorul. A refuzat relevanța lumii lui și a optat să-și aducă aportul la reformarea morală și valorică a contextului social în care a trăit. Pentru asta a plătit cu prețul vieții.

Socotesc că noi nu ne vom periclita viața ori libertatea urmând pașii lui Pavel și Ioan Botezătorul. De aceea îndrăznesc să îndemn creștinii la implicare. Dacă nu o facem noi nu o va face nimeni.

NOTĂ: Vă ofer un material din ultima săptămână din ianuarie privind infiltrarea Bisericii catolice din Germania de "progresism" și revoluția sexuală.