Centrul de Resurse Juridice din România a făcut plângere împotriva Alianței Familiilor din România pe lângă CNCD pe motiv de discriminare și incitare la ură. Presupun că acestea sunt capetele de acuzare ori cel puțin așa le înțeleg eu din lungă litanie de plângeri pe care CRJ le aduce la adresa AFR. Plângerea a fost înregistrată pe 13 mai.
Câteva lucruri m-au frapat privind plângerea. Primul este infantilitatea și naivitatea alegațiilor. Pentru un om al legii ca mine, format în domeniul drepturilor omului în cea mai reputabilă democrație din istoria umanității, dar și apărător al drepturilor constituționale și libertăților fundamentale de peste 31 de ani, direcția în care se îndreaptă România și în general Europa este una lamentabilă.
Minoritățile sexuale au ocupat spațiul public și juridic de mai mulți ani și parcă întregul sistem juridic din Europa se derulează în jurul drepturilor minorităților sexuale și există doar pentru promovarea drepturilor lor. Drepturile omului în Europa au devenit drepturile minorităților sexuale de a intra în ofensivă împotriva celor care gândesc ori exprima opinii diferite de cele ale totalitarismului elgibitist.
Un alt lucru este realitatea incredibil de dăunătoare democrației și statului de drept că persoana acuzată de discriminare trebuie să-și dovedească nevinovăția. Sarcina probei inocentei este, în cazul acesta, pe AFR. CRJ nu are sarcina de a-și dovedi acuzele de discriminare. România practică un sistem distorsionat în această privință.
România naivă a adoptat sistemul european de protecție a minorităților sexuale, contrar celor mai elementare noțiuni de echitate și echilibru. Sistemul britanic, extins în America de Nord și, fără excepție, în fiecare țară în care britanicii au implementat un sistem administrativ, inclusiv India, practică un sistem normal de probă: persoana care acuză are obligația să-și dovedească acuzele.
Politica europeana în domeniul minorităților sexuale, însă, a inversat acest sistem, impunând sarcina dovedirii inocenței pe organizația învinuită de discriminare.
Poziția mea nu s-a schimbat: CNCD este o amenințare la adresa libertăților fundamentale și mai ales a persoanelor conservatoare. Instituțiile de acest gen nu există în SUA și orice inițiativă legislativă pentru instituirea lor ar fi sistată înainte de intrarea în vigoare a legii și declarate neconstituționale.
Ar fi ideal dacă tribunalele americane ar putea exercita jurisdicție asupra CNCD și l-ar desființa. Din nefericire, acest lucru nu este posibil. CNCD este incompatibil cu democrația, Constituția și statul de drept.
Autor:Petre Costea, Președinte ARN
Petre scrie articole în mod voluntar pentru ARN. Dacă și tu poți scrie articole sau vrei să contribui cu altceva, alătură-te echipei de voluntari!