Experții ne spun să avem încredere în ei și în expertiza lor. Politicienii au devenit instrumente obediente ale experților și opiniilor lor.
În felul acesta se debarasează de responsabilitatea imensă pe care și-au asumat-o în momentul în care i-am ales.
Lenevia intelectuală, necitirea ori neînțelegerea documentelor pe care le citesc, și, mai ales a consecințelor lor, sunt trăsături de caracter a clasei politice mondiale.
Tradiția asta este, din nefericire, nici de azi, nici de ieri, așa cum dovedește experimentul Germaniei cu pedofilia început în anii 60 ca urmare a opiniilor psihologilor și a asistenților sociali că e mai bine pentru copiii străzii să fie crescuți de "tați împrumutați" ("borrowed fathers") , chiar dacă "tații" erau pedofili.
Două generații de copii, în marea lor majoritate băieți minori, au fost afectați profund de acest experiment sordid.
În 2020, oficialitățile germane au publicat un Raport de 58 de pagini privind experimentul Keltner în pedofilie despre care am scris în postările anterioare.
Un raport vag, spune autoarea articolului. Intenționat vag și cu puține detalii concrete.
Raportul informează că de-a lungul deceniilor Senatul german finanța cămine aparte unde trăiau, împreună cu pedofilii, copiii luați de pe stradă.
Între timp, majoritatea dosarelor lui Keltner au dispărut. De asemenea, gurile rele spun că arhivele Senatului german ar conține 1000 de dosare privind pedofilii care abuzau copii, dar la care cercetătorii nu au acces.
Autorii raportului însă, au confirmat că politicieni bine cunoscuți în Germania făceau parte din cercurile pedofililor care abuzau copiii.
"uneori aceste centre pentru copii abandonați erau administrate de bărbați puternici care trăiau singuri și care își primeau autoritatea din partea lumii academice, instituții de cercetare și alte organizații pedagogice care acceptau, sprijineau ori chiar duceau un stil de viață pedofil"
"these foster homes were run sometimes by powerful men who lived alone and who were given the power by the academia, research institutions, and other pedagiogical environments that accepted or supported or even lived out pedophile stances".
Revenind la istoria lui "Sven", băiatul de 7 ani român depistat în gara din Berlin și dat în plasament unui pedofil, "tatăl" lui îl molesta frecvent.
Marco mărturisea că atunci când "tatăl" mergea în camera lui Sven și închidea ușa, Marco știa ce se întâmplă dincolo de ușă.
Uneori, "tatăl" se urca în pat și cu Marco, îl ținea în brațe și îl mângâia. Marco se simțea scârbit.
Își ura "tatăl", iar cu Sven nu avea relații de fel. Nu vorbeau unul cu altul. Fiecare își vedea de treaba lui.
Conform articolului din New Yorker, "tații împrumutați" separau minorii de părinții lor biologici.
Când copiii se vedeau cu părinții lor naturali, se simțea înstrăinarea. Părinții petiționau tribunalele să le dea copiii înapoi.
Fără succes, însă, deoarece pedofilii apelau din nou și din nou la Keltner, care apoi înregistra "rapoarte" la tribunale afirmând că "tații împrumutați" îngrijeau copiii și că părinții biologici stresau copiii cu vizitele lor.
Părinții biologici erau portretizați în termeni peiorativi, mama "o femeie grasă care toată ziua mănâncă cârnați", iar tatăl "un monstru și un patriarh violent".
Straniu, "tatăl" lui Sven și al lui Marco îi încuraja pe amândoi să fie violenți la școală și chiar să îi scuipe pe cei din jur.
Dacă se comportau așa, le cumpăra jocuri video. Când Marco a devenit adolescent, a devenit violent la adresa "tatălui împrumutat". Moment în care abuzul sexual a încetat.
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
