Nu cu mult timp în urmă am avut ocazia să ascult o poveste mai mult decât interesantă, ceva ce nu m-aș fi așteptat să se întâmple în lumea reală.
Știm că poveștile de viață au prin farmecul lor, prin dramatismul lor o notă distinctă față de ficțiunile sau regia pusă în scenă de o minte omenească!
Povestea pe care am auzit-o și pe care o expun aici în câteva rânduri a fost și este trăită de o persoană tânără și echilibrată, căreia i-a fost atinsă în mod voit încrederea în libertate și echidistanță! Din motive obiective, nu-i putem dezvălui identitatea și nici nu ar fi nevoie să o facem, pentru că natura conflictului este din ce în ce mai comună!
Firul acestei narațiuni începe și continuă într-un loc fascinant. Un loc conceput cu sute de ani în urmă de către Biserică și mințile sale luminate, un loc creat și sistematizat pentru a șlefui caractere și abilități în fiecare generație! Acest loc s-a numit și se numește Universitate!
Învățământul superior este prin definiție, o etapă finală și opțională de formare și pregătire a individului la cel mai înalt nivel al specializării sale ! Această formulă conceptuală, însă, nu ne permite să mergem dincolo de formule și lozinci, în conflictele și abuzurile care se petrec în spatele ușilor închise !
Acest caz pornește de la refuzul categoric al unor profesori de a accepta și notifica, din gama largă de materii, pe cea care are ca obiect de studiu o fațetă largă – creștinismul!
Este greu de înțeles, dar în aceste vremuri am fost nevoiți să înțelegem că într-o societate tot mai secularizată, tot mai îndepărtată de valorile creștine fundamentale, o astfel de poziție nu este o noutate în ceea ce privește promovarea unor credințe care contravin relativității și acceptării „bunului plac”! Dar concepția care refuză să vadă realitatea istorică și care ignoră cu bună știință participarea covârșitoare a creștinismului la bunăstarea și progresul societății de-a lungul acestor două milenii este de neînțeles! Atunci când nu se dărâmă clădiri, personalități și opere…fac tot posibilul să împiedice întemeierea altora noi !!!!
Adevărul spus cu alte cuvinte este că formele actuale de educație își permit și fac acest lucru într-un mod brutal, demersurile și aplicațiile, pentru a suprima prin orice mijloace amintirea, folosul și promovarea oricărui fel de creștinism ! Persoana despre care vorbim, a experimentat dezgustul, intimidarea, lipsa de empatie, rezistența, amenințările și tot ceea ce ține de obstrucția abuzivă pe care o poate dezvolta un cadru didactic față de un student! Îmbucurător este faptul că deși presiunea a crescut constant, devenind un subiect care a ieșit din cadrul incipient, persoana cu principii clare și imuabile nu a cedat!
A mers în demersurile sale legale și spirituale împotriva curentului dominant și nu a cedat în fața dușmăniei fățișe a profesorilor și chiar a colegilor din această facultate! Intimidările au mers până acolo încât au devenit amenințări cu moartea prin grafica oribilă de pe pereții atelierului ei personal de lucru! Astăzi, după 4 ani, ea luptă pentru dreptul ei de a-și revendica opțiunea de studiu și opțiunea de viața!
Dacă această luptă reciprocă, dar sfâșietoare la nivelul sufletului unui tânăr(ă) capătă o asemenea valență într-o lume care se caracterizează ca fiind tolerantă și multiculturală, cum va arăta educația în următorii 5-10 ani?!
Asistăm la o redefinire a fundamentelor vieții și ale educației, dar și la o repoziționare a „produselor finite” într-o impunere dirijată de păgânism și de interese malefice!
Ce atitudine ar trebui să adopte elevul în școala pe care o frecventează, când standardele laice ale acesteia sunt hotărâte să-i suprime valorile spirituale din viață?! Cât de mult trebuie să interfereze cunoștințele predate și educația primită cu convingerile spirituale ale elevului?! Întrebări la care nimeni nu este dispus să răspundă, dar realități ??? care se întâmplă din ce în ce mai frecvent în acest sistem de învățământ învolburat!
Sunt întrebări pe care mi le pun ca părinte, întrebări pe care mi le pun ca cetățean, întrebări pe care mi le pun ca și creștin !!!!
Vorbind cu persoana în cauză, m-a convins că nu este doar lupta ei cu unele elemente anticreștine și anarhice, ci este lupta fiecăruia dintre noi! Este lupta acestei generații și lupta celei viitoare! Este lupta pentru supraviețuirea unui cadru educațional echilibrat în care copiii să își poată găsi alternative, să își poată forma personalitatea sub tutela unei libertăți depline înscrise într-o Constituție universitară sănătoasă !!!!
ARN promovează acest set de valori, și vine în întâmpinarea acestor neclarități cu limpezime și soluții.
Sunt un om care susține, promovează și luptă alături de Alianța Renașterea Națională.
Așa să ne ajute Dumnezeu !!!
Autor: Traian Suciu
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.