Două cărți publicate recent privind Marea Britanie mi-au preocupat mintea în ultimele zile. Nu le-am citit, dar am citit recenzii.
Lucrul care izbește și spune totul, însă, sunt titlurile lor.
- Prima carte discută rădăcinile istorice ale creștinismului în Anglia.
- A doua examinează declinul și poate chiar prăbușirea creștinismului ca sistem valoric în Marea Britanie și înlocuirea lui cu islamul.
Cu alte cuvinte, prima carte discută creștinarea Angliei, iar cea din urmă islamizarea ei.
Istoricul Francis Young tocmai a publicat
The Anglo Saxons: A History of the Beginnings of England
Anglo-saxonii: O istorie a începuturilor Angliei.
Romanii s-au retras din Dacia în 271, iar din Anglia în Secolul V.
Au lăsat în urmă o populație autohtonă decadentă, într-o stare morală și spirituală primitivă.
Triburile și clanurile barbare se războiau permanent. Viața urbană a dispărut, cultura și educația la fel, iar bretonii, populația locală rămasă în urmă, duceau o viață primitivă, plină de superstiții și ignoranță.
Anglo-saxonii, triburi germane venite din Europa, au profitat de conflictele autohtonilor și au cucerit insula.
Anglo-saxonii și localnicii s-au asimilat reciproc.
Anglo-saxonii, însă, au adus cu ei creștinismul, în anul 507. Creștinismul a schimbat viața bretonilor autohtoni din una “decadentă” într-una civilizată, la fel cum a civilizat, învățăm din Faptele Apostolilor, și pe barbarii din Malta și Creta.
Mai mult de 1.500 de ani au trecut de atunci.
Astăzi, Marea Britanie se descreștinează rapid.
Finalizarea procesului de descreștinare, spun statisticienii, se va încheia în 2067.
În locul creștinismului, însă, deja se împământenește versiunea islamistă a religiei musulmane.
Acesta este subiectul celei de-a doua cărți :
Among the Mosques
Printre moschei,
scrisă de Ed Hussain.
Hussain este un fost islamist. Cartea lui conține observațiile făcute de el în urma vizitelor în cele mai islamizate orașe din Marea Britanie.
De exemplu, el discută islamizarea orașului Dewsburry, pe care îl numește “the Ismalic Republic of Dewsbury”.
Viața publică și privată a orașului este dominată de islamiștii care aparțin sectei Deobandi.
Femeilor li se permite să iasă în spațiul public doar dacă este necesar și după ce își acoperă capul și fața.
Cluburile, restaurantele, discotecile, barurile, cinematografele, au fost închise.
Tribunalele sunt aproape pustii pentru că musulmanii își rezolvă disputele între ei aplicând Legea Sharia, nu legile Marii Britanii.
Traficul de droguri și ființe umane, însă, este o mare problemă. Fete tinere și needucate sunt aduse cu sila și de multe ori ilegal din țările musulmane în Marea Britanie ca mirese pentru tinerii musulmani.
Majoritatea căsătoriilor sunt stabilite dinainte.
Hussain găsește o situație similară și în alte orașe: Saville Town (unde 99% din populație este musulmană), Batley, Birmingham etc.
Bibliotecile au fost închise, librăriile la fel. Firmele musulmane vând cărți islamiste publicate în Arabia Saudită.
În 15 ani, populația musulmană din Marea Britanie s-a dublat, ajungând în 2016 la 3,2 milioane.
Asta deja reprezintă 5% din populația Marii Britanii. În 30 de ani, numărul lor va ajunge, spun demografii, la 13 milioane ori aproximativ 15% din întreaga populație.
Hussain confirmă că multiculturalismul este responsabil pentru segregarea musulmanilor și inabilitatea lor de a se asimila. Izolarea lor duce la islamizare și radicalizare.
A fi conservator nu înseamnă a fi xenofob.
Seculariștii (neomarxiștii) au îmbrățișat multiculturalismul și propun deschiderea granițelor Europei.
Rezultatele acestor practici sunt deja palpabile.
Nu există drum înapoi. A fi conservator înseamnă a trata fenomenul migrației cu înțelepciune și prudență.
Dincolo de migrație și deschiderea granițelor există un principiu și mai important pe care conservatorii îl promovează și în care cred: dreptul suveran al fiecărei națiuni de a-și păstra și proteja granițele, civilizația, cultura, tradițiile, religia și limba.
Celor care li se permite să intre în cetate trebuie să accepte aceste principii suverane și să respecte civilizația, cultura și rânduielile cetății.
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
