Jurnaliștii României ne încurajează să devenim scandinavi. Agreez și eu, dar dintr-o singură perspectivă, aceea a onestității jurnalistice.
Jurnaliștii nu au fost pilonul democrației la care ne așteptam pe perioada pandemiei.
Cei din Danemarca încep să recunoască acest lucru făcându-și o mea culpa. Sugerez ca și cei din România să facă la fel.
Luna trecuta, The Spectator a publicat un comentariu al unui jurnalist danez care își critica colegii de breaslă.
Pe vremea pandemiei, zice el, jurnaliștii danezi au fost o curea de transmisie obedientă pentru autorități și organizațiile mondiale.
În loc să analizeze și să transmită critic informațiile primite ori să respingă presiunea venită din partea autorităților pentru a prezenta pozițiile "oficiale".
De fapt, titlul comentariului este "We failed / am falimentat". Jurnaliștii danezi, spune autorul, au promovat linia oficială a guvernului.
În retrospectivă, jurnaliștii recunosc că pe ici, pe colo au dezinformat cetățenii privind numărul infectărilor, numărul spitalizărilor, numărul deceselor cauzate de covid, eficacitatea vaccinurilor, eficacitatea măștilor, eficacitatea restricțiilor, eficacitatea vaccinării copiilor.
Într-o oarecare măsură, spune autorul, dezinformările nu au putut fi evitate deoarece jurnaliștii danezi primesc subvenții din partea statului cu scopul de a "întări democrația daneză".
Adevărul întărește democrația și încrederea cetățenilor în guvernanți. Dezinformările, nu.
Îmi plac cuvintele finale ale articolului, citate din faimosul autor danez Hans Christian Andersen:
"doar a fi în viață nu este suficient … este nevoie și de raze senine, libertate și o micuță floare"
"just living is not enough … one must have sunshine, freedom, and a little flower"
De acord!
Alătură-te Alianței Renașterea Națională! Vă rugăm să alocați câteva secunde pentru a completa formularul de contact:
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
