Ziua de 1 Iunie ar trebui să fie mereu o zi de bucurie pentru fiecare copil care a văzut lumina zilei - dar iată că, pentru unii părinții și copii, această zi a copilului este îmbrăcată în tristețe și în suferință.
După cunoscutul caz al copiilor Bodnariu, alți copii sunt smulși de lângă părinții lor și aruncați în grija statului pentru motive cel puțin la fel de stupide.
„Copiii” ni se spune din tot mai multe direcții „nu sunt ai părinților, ci ai noștri, ai tuturor”! Nu știu cum s-a putut insinua în mințile postmodernilor această idee de-a dreptul stupidă dar știm că ea nu e nouă. O aflăm încă din scrierile lui Platon…
Dar n-am vrea să fim pesimiști într-o zi ca aceasta. Vechimea unei idei proaste nu o transformă în adevăr. Înseamnă doar că nu are margini. Iar când e enunțată de mințile luminate ea pare să fie mai adâncă sau mai largă decât universul însuși...
Cu toate acestea vom fi mai degrabă încrezători. Dacă în două mii de ani această enormitate – oricât de nelimitată ar fi ea - nu a reușit să acapareze lumea în întregime, putem spera că nici în următorii două mii de ani n-o va face.
Cei care suntem în ARN știm ce căutam aici. Suntem aici pentru că, noi, părinții, l-am văzut pe domnul Petre Costea luptându-se cu un sistem infernal în Norvegia. Un sistem care ne explică superior și „civilizat” cum că „copiii sunt ai statului”. De la Platon prostia omenească face un salt peste timp tocmai până în Norvegia sec. XXI. Apoi prin Germania. Și sper că nu-și imaginează cineva că pe noi, românii, ne va ocoli doar pentru că suntem mai mioritici!?
Vom sta alături de familia Furdui, greu încercată. ARN este singurul partid politic care s-a implicat în mod concret, prin lansarea unei petiții pentru care am strâns aproape 20.000 de semnături și scrisori către instituțiile Germaniei pentru rezolvarea acestui caz. În tot acest timp am ținut mereu aproape de familia Furdui printr-o comunicarea permanentă. Lupta încă nu s-a terminat, dar vedem primele mici semne că se poate, deoarece ambasada Germaniei ne-a dar un prim răspuns. Implicați-vă acum prin semnarea petiției pentru familia Furdui.
Vom milita pentru dreptul părinților de a-și educa copiii potrivit propriilor convingeri și tradiții, iar când educația sexo-marxistă va fi strecurată mișelește în sufletele copiilor noștri, ne vom educa copiii într-o dimensiune românească a existenței.
Cei care au citit câte ceva din Vulcănescu știu ce înseamnă asta. Câtă vreme nu ne paște un război sunt pe deplin convins că aici, în educația copiilor noștri, trebuie dusă marea bătălie a generației noastre de mame, tați și bunici…
În rest să auzim numai de bine și să stăm bine încredințați că deși prostia omenească pare fără limite, ea nu are totuși rădăcini. Cândva se va usca iar Grădinarul o va strânge și o va arunca în foc. Cu stăpânul ei cu tot.
„… când citim cum Platon ar fi vrut ca toți nou-născuții să fie niște „fără de părinți crescuți de magistraturi”, iar Elyot ca băieții să nu vadă bărbați înaintea vârstei de 7 ani iar femei niciodată după această vârstă, și cum Locke ar fi vrut ca micuții să aibă încălțăminte ruptă și gândul departe de poezie - ar fi cazul să le mulțumim adevăratelor mame, adevăratelor doici și (mai presus de toate) adevăraților copii, pentru încăpățânarea binefăcătoare cu care au reușit să păstreze bruma de sănătate mentală a umanității.”
(C.S.Lewis, Desființarea omului).
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.