Statul PSD-PNL-UDMR-USR se face stăpân în casele noastre!
Un alt pericol enorm prevăzut în Legea Barnevernetului din România este că, cel puțin în teorie, fiecare copil din România poate fi, foarte ușor, mai devreme sau mai târziu, pus într-o categorie de risc de separare.
Legea enunță patru astfel de categorii:
- situația economică și condițiile de locuit ale familiei și copiilor
- situația socială a familiei și copiilor
- starea de sănătate a membrilor familiei (părinți ori copii)
- nivelul de educație al părinților și al copiilor
În total, cele patru categorii stabilesc 22 de situații în care copiii pot fi separați de părinți. Redau câteva:
- sărăcie extremă
- venituri reduse
- familia locuiește în spații ilegale
- familia locuiește în condiții lipsite de igienă
- o minoră însărcinată în familie
- părinte / sau părinți plecați la muncă în străinătate
- membri de familie afectați de dizabilități
- copii părăsiți în unități sanitare
- părinte / părinți în închisoare
- părinții sau copiii nu sunt pe lista unui medic de familie
- membri de familie care suferă de boli cronice
- părintele / părinții sunt analfabeți
- copii care nu sunt înscriși la scoală
- note slabe la școală
- dependență de substanțe toxice
Fără îndoială că majoritatea covârșitoare a copiilor României se încadrează, ori se vor încadra, mai devreme sau mai târziu, în una dintre aceste categorii.
Pot unii copii trăi în cele mai bogate familii din România, dar dacă au note mici la școală sau părinții suferă de dizabilități, copiii pot fi separați de părinți.
Poate familia fi cât se poate de înstărită, statul totuși poate „separa” (adică lua) minora însărcinată din familie.
Poate un copil fi un geniu și să aibă cele mai mari note la școală, ea totuși poate fi separată de părinți dacă părinții trăiesc în condiții insalubre, sunt săraci ori trăiesc în locuințe „ilegale”. Locuințe „ilegale”, conform Legii, sunt chiar și casele superbe, confortabile și spațioase, atât timp cât ele nu dețin autorizația de ocupare.
Pentru a fi echilibrat în analiză, însă, e de menționat că Legea nu spune că acei copii care trăiesc în astfel de condiții voi fi separați de părinți – doar că sunt în „risc” de a fi separați.
Este, însă, primul pas într-o direcție absolut greșită. Statul definește (ambiguu) „problemele”. Statul identifică (ambiguu) „problemele”. Statul desemnează (ambiguu) cum și cine rectifică „problemele”. În acest fel, autoritatea statului asupra noastră și a familiilor noastre crește enorm, în timp ce autoritatea noastră parentală slăbește și bate în retragere.
Efectiv, legea suprimă rolul părinților în creșterea copiilor lor. Conform viziunii statului, părinții sunt „producători” de copii, iar statul „crescătorul” copiilor noștri.
Autoritățile locale sunt obligate să „identifice” cele 22 de situații de mai sus, și fiecare copil aflat în risc de separare trebuie înscris într-un registru național numit Observatorul Național al Copilului.
Astfel se creează încă un document ori bază de date care permite statului totalitar să-și extindă autoritatea (ilegală, adaug) asupra noastră.
Legea Barnevernetului nu trebuia adoptata. Trebuia respinsă. Nu uitați lucrul acesta de acum într-un an la alegeri!
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
