Sunt îndrăznețe aceste cuvinte, dar și regretabile. Dar trebuie spuse. Am scris de peste un an că cea mai plauzibilă teorie a pandemiei este scurgerea virusului din laboratoarele din Wuhan.
În 2020 articole care susțineau această posibilitate erau puține. S-au înmulțit în 2021, iar acum devine aproape unanimă concluzia că pandemia a izbucnit ca rezultat al scăpării virusului din laboratorul chinez.
Poziția oficială a EU a fost că virusul jumped / a sărit de la animal (pandolin) la om, așa-numita teorie zoonotică. Teoria a fost înscrisă în rapoartele oficiale ale UE.
Indirect, ni s-a spus că transmiterea virusului s-a produs ca urmare a schimbărilor climatice care reduc habitatul animalelor sălbatice. Lecția transmisă, deci, era să prevenim schimbările climatice pentru a preveni pandemiile.
În ultimele două luni publicația The Telegraph a devenit mai agresivă în promovarea cauzalității pandemiei sub forma scăpării virusului din laboratoarele din Wuhan.
Virusul a infectat un angajat din laborator, iar angajatul la rândul lui / ei, a infectat alți oameni și așa întreaga planetă a fost infectată în doi ani de zile.
Pe 11 ianuarie, The Telegraph a publicat cel mai recent articol în care promovează teoria scăpării virusului de sub control. Mesaje electronice recent depistate dintre oameni de știință britanici cu Dr. Fauci și oameni de știință din Texas, în prima parte a lui 2020, denotă opinia lor cvasi unanimă că virusul s-a produs ca urmare a infectare a unui angajat din laborator. Așa-numita "virus leak theory / teoria scurgerii virusului" din laborator.
De ce, atunci, oamenii de știință nu ne-au spus adevărul de la început? Pentru, spun ei, a păstra "international harmony / armonia internațională". Adică a nu ofensa China comunistă. Scopul lor nobil, spun ei, a justificat minciuna.
Am putea deci spune că oamenii de știință au camuflat adevărul în mod intenționat. Presa și guvernele lumii au preluat neadevărurile oamenilor de știință și ni le-au prezentat ca adevăruri.
Oamenii de știință trebuie să dovedească integritate și standarde etice înalte. Ni se spune la tot pasul să ne punem încrederea în știință / trust science.
A te rezema pe știință în situații în care știința este relevantă și necesară este una. A te rezema pe oamenii de știință e alta.
Oamenii de știință sunt tot oameni, supuși acelorași tentații și slăbiciuni ca și noi toți. Inclusiv tentația de a minți, de a evita să spunem adevărul, de a duce oamenii în eroare, fie prin declarații eronate, fie prin a nu dezvălui ce e important și adevărat.
Ni se spune "blestemat este omul care se încrede în om". Încrederea noastră în oamenii de știință pe vremea pandemiei a fost, putem spune, într-o oarecare măsură, un blestem.
Nu toți oamenii de știință sunt lipsiți de integritate. Mulți dintre ei merită respectul și încrederea noastră. Dar e util să ne amintim că oamenii de știință au cauzat pandemia făcând experimente periculoase pe banii noștri și pe care ne le-au putut ține sub control.
Din nefericire, politicienii și-au pus încrederea în oamenii de știință, abdicând în felul acesta de la obligațiile asumate prin votul cetățenilor.
Consecințele sunt evidente. Sperăm ca de acum înainte oamenii de știință să dovedească integritate și să nu ascundă informațiile folositoare nouă tuturor.
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
