New York Times obiectează: libertatea cuvântului trebuie restricționată 

Când New York Times scrie, lumea citește. Când NYT vorbește, lumea ascultă. Din nefericire, lucrurile acestea se petrec chiar și când NYT scrie ori rostește prostii. Cum a făcut-o la începutul lunii când sugera „policing free speech / „restricționarea libertății cuvântului”.

Why Is Big Tech Policing Speech? Because the Government Isn’t / De ce Big Tech restricționează libertatea cuvântului? Pentru că guvernul nu o face”.

În acest titlu, autoarea își spune oful și prescrie remediul: guvernul trebuie să intervină să „reglementeze” libertatea cuvântului.
Autoarea este furioasa la adresa lui Parler pentru că propune „unfettered free speech / libertatea fără restricții a cuvântului”. De fapt, Bazelon, și aplauda decizia Amazon de a elimina Parler de pe platformele ei ca urmare a ocupării clădirii Capitoliului pe 6 ianuarie. Pentru ea, libera exprimare este o amenințare la adresa democrației, asta fiind dovedită pe 6 ianuarie. Natural, autoarea are în vedere ideile conservatoare, nu cele „progresiste”. Aplauda deciziile Facebook, Twitter, Instagram și YouTube de a cenzura „incitările la ură” și „insurecție” care vin din spațiul conservator.

În opinia ei, piața liberă a ideilor a falimentat / „the American marketplace of ideas failed”. Este drept să cenzurezi postările conservatoare pentru că ele difuzează dezinformări, de genul „fraudă electorală”, măștile nu sunt eficiente în prevenirea virusului. Natural ea trece cu vederea faptul că „dezinformatorul șef / the disinformer in chief” este elita care stăpânește peste noi.

Dezinformările cele mai mari parvin din partea „experților” ale căror salarii enorme sunt plătite din fondurile publice, a mass mediei, a guvernelor și liderilor lumii, inclusiv Parlamentul European și, în special al Chinei. Un expert spune una, iar un alt expert spune alta, omul de rând întrebându-se cine are dreptate. După cine să mă iau?

Este clar că, potrivit gândirii NYT, a fi sceptic față de „informațiile oficiale” și a-ți exprima scepticismul în scris, este o deviere de la linia oficială a elitei politice și trebuie suprimată.

Ceea ce dă apă la moară la Big Tech, care își rezervă dreptul contractual de a refuza postarea materialelor care „may be harmful to others / ar putea fi dăunătoare altora”. Nu e deci vorba de comentarii care „dăunează”, ci de comentarii care „ar putea dăuna”. Ceea ce asigură Big Tech de discreția absolută de a decide cine poate posta și ce, fără consecințe legale.

Cele mai presupus incendiare comentarii pe care Parler le-a permis, și pentru care, printre altele, Amazon i-a suspendat contul, sunt următoarele: „fry ‘em up”, adică „arde-i” pe politicieni și, tot la adresa politicienilor, „we are coming for you and you will know it / venim să vă agățăm ...”

Între timp, Parler și-a găsit un alt host în străinătate, iar Twitter a suspendat, după 6 ianuarie, 70.000 de conturi pe care le-a desemnat ca incitând la violență și difuzând comentarii despre „frauda electorală din America”.

Problema cu care ne confruntăm este serioasă. Chiar extrem de serioasă. Pentru că o mână de oameni cu o agenda politica și socială specifică, exclusiv de stânga, decid ce se poate vorbi în spațiul virtual. Ei decid și tot ei permit difuzarea singurei versiuni a „adevărului”.

Autoarea sugerează adoptarea „înțelepciunii germane” pentru a confrunta extremismul conservator / right wing conservatism. În 2017, Germania a adoptat o lege care interzice postarea de materiale care constituie „hate speech and fake news stories”. O astfel de lege ar fi declarată neconstituțională în SUA și Marea Britanie, cel puțin. Dar Germania este o altă mâncare de pește. Nu este de mirare că numărul celor care ies în stradă în țările occidentale crește. Oamenii sunt sătui de dezinformarea oficială a statelor și vor ca și vocea lor alternativă să fie auzită.