Astăzi îmi țin cuvântul dat prietenului meu de mulți ani, Austin Ruse, activist creștin care monitorizează îndeaproape, de mulți ani, evenimentele și ideologiile anti-valori care bântuie pe holurile Organizațiilor Națiunilor Unite. Asta a fost pasiunea lui de mulți ani. Locuiește în New York și, împreună cu alte câteva persoane, scrie și publică materiale inedite în fiecare săptămână prin care informează comunitatea creștina globala despre pericolele globale la adresa valorilor noastre creștine, în primul rând la ONU.
Ruse, un credincios catolic, tocmai a publicat o carte cu un titlu interesant: Under Siege: No Finer Time to be a Faithful Catholic / Sub asediu: nu a fost o vreme mai bună pentru a fi un catolic credincios.
Cu luni în urmă, Ruse a solicitat mai multor prieteni de-ai lui să îl ajute să-și facă cunoscută cartea. Am agreat și eu să o fac cu plăcere, chiar dacă la vremea aceea încă nu citisem manuscrisul în întregime. Știam că va fi o carte extraordinară, scrisă din convingere și de mare folos pentru creștini.
Nu m-am înșelat. Recent am primit o copie a cărții și am lecturat-o, având dorința să o comentez pe pagina mea de FB cu prilejul Sfintelor Paște.
Ruse explică din perspectiva lui ca activist bine conectat la ONU cum generația noastră a ajuns în "valea umbrei morții", "pe marginea abisului", într-un punct al istoriei până acum nemaiîntâlnit, în care ființele umane nu mai cunosc diferența dintre sexul masculin ori feminin, nici dintre stânga și dreapta.
Traiectoria pe care Ruse merge în acest sens e cea cunoscută: secularismul, ateismul, revoluția sexuală, intoleranța progresistă și mass media, și radicalizarea politică. Aceste curente, cu toate subtilitățile lor, s-au intersectat în acest punct al istoriei în care fiecare dintre noi trăim. Din această menghină nu există scăpare.
Dumnezeu, spune Ruse, a îngăduit ca istoria să ia această direcție. Tot Dumnezeu a îngăduit ca noi să fim în viață în aceste zile întunecoase pentru valori și credință. Dar a îngăduit lucrul acesta, adaugă el, cu un scop precis: pentru vremuri ca acestea în care să spunem nu, să ne lansăm împotriva provocărilor care caută să ne anihileze, și să o facem prin credință.
Tonul cărții lui Ruse nu e deprimant. Este un ton triumfal. Ne dă de înțeles că este o onoare pentru fiecare creștin să trăiască în aceste vremuri și să facă tot ce poate pentru a alfabetiza în valori această generație de oameni bogați în cele materiale, dar într-o stare de sărăcie spirituală lucie.
Îmi plac îndeosebi cuvintele de început ale cărții, dar și cele de la final. În prefața cărții Ruse ne îndeamnă, asemenea apostolilor: "we should not accept that the situation is lost; we should not hunker down and wait for better days. We are the Lord's hands and feet on this earth, and better days rely on us / Nu este potrivit să acceptăm noțiunea că situația este pierdută; nu este potrivit să ne ancorăm și să așteptăm zile mai bune. Noi suntem mâinile și picioarele Domnului pe acest pământ, și zilele bune depind de noi."
Perspectiva de final a cărții este una generațională. Cred ce spune Ruse: generațiile viitoare de creștini se vor mândri cu părinții și bunicii lor care la începutul acestui nou mileniu nu au stat cu mâinile în sân, ci au luptat, încă în valea umbrei morții.
"There has never been a better time to be a faithful [Christian]. Your descendants will say "weren't they amazing? How I wish I could be there / Niciodată nu a fost o vreme mai bună să fii un [creștin] credincios. Urmașii tăi vor spune "nu au fost ei niște oameni uimitori? Mi-aș fi dorit să fiu și eu cu ei".
Părinții noștri au murit în arenele romane acum 2000 de ani. Cât am da oare să fi fost și noi cu ei, să ne dăm viața pentru propășirea Adevărului și să Înviem într-o clipeală!
Sfintele Paște le sărbătorim tocmai pentru că El și cei care au crezut în El s-au jertfit pentru Adevăr. Datorita lor avem și noi Adevărul astăzi în mâinile noastre!
Hristos a Înviat!
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
