Din numărul enorm de materiale care se publică zilnic privind conflictul dintre Ucraina şi Rusia, am dat peste o explicație inedită a motivației acțiunilor lui Putin: reîntoarcerea la status quo ante al echilibrului militar şi strategic al Europei de acum 30 de ani.
Aceasta este teza centrală a cărții lui Mary Elise Sarotte:
Not One Inch: America, Russia, and the Making of Post-Cold War
Stalemate Nici un centimetru: America, Rusia şi crearea lumii de după războiul rece.
Cartea a fost publicată în noiembrie, iar discuția ideilor ei principale a fost obiectivul unui interviu acordat de autoare publicației americane New Yorker Magazine.
După Sarotte, pentru Putin lucrurile sunt simple: occidentalii nu şi-au ținut cuvântul dat cu mulți ani în urmă privind extinderea NATO înspre Est, iar Rusia este îndreptățită sa nu-şi țină nici ea cuvântul.
Pentru a înțelege despre ce e vorba, trebuie să mergem înapoi în timp, acum 30 de ani, când s-a prăbuşit imperiul sovietic.
Rusia lui Gorbaciov era săracă, neputincioasă, înfometată, supra-extinsă, incapabilă de a mai susține războiul din Afganistan ori de a proiecta puterea sovietică în afara granițelor țării.
Economia era în ruină, materialul militar înapoiat şi demodat. Rusia nu mai avea capacitatea economică să se extindă ori să mențină granițele imperiului.
Occidentalii s-au folosit de situația precară a Rusiei, în special Germania, a cărei obiectiv a fost unirea Germaniei de Vest cu Germania de Est.
Când s-a prăbuşit Zidul din Berlin Rusia avea în Germania de Est 380.000 de soldați.
Având în vedere că Rusia a fost una dintre puterile care trebuiau să decidă viitorul şi unificarea Germaniei, Rusia a propus neutralitatea permanentă a Germaniei de Est, dar în cadrul unei Germanii unite.
În final, Marile Puteri şi Rusia au căzut de acord ca :
- Germania de Est să devină parte din NATO;
- NATO nu se va extinde dincolo de Germania de Est;
- Germania va plăti Rusiei 15 miliarde de mărci pentru a acoperi costul retragerii trupelor sovietice din Germania.
În Februarie 1990, James Baker, la vremea aceea Secretarul de Stat SUA, a promis Rusiei că după unificarea Germaniei NATO nu se va mai extinde "not even an inch ("nici măcar un centimetru") la est de Germania.
Ruşii nu au uitat niciodată această promisiune ori garanție verbală, cu toate că nu a fost niciodată făcută în scris ori semnată.
Pe baza acestor garanții nescrise, în septembrie 1990 Gorbaciov a semnat Tratatul pentru Reunificarea Germaniei.
Următorul moment crucial a fost vizita lui Yeltin în Polonia în 1997, când cele două țări au semnat o Declarație Comună în care se afirma că "intrarea Poloniei în NATO" nu ar fi contrară ntereselor Rusiei.
La câteva zile după aceea Yeltin s-a dezmeticit şi și-a retras semnătura dezavuând astfel Declarația Comună. Prea târziu.
Preşedintele american Clinton, însă, a avut o perspectivă diferită: înțelegerea din 1990 nu interzicea extinderea NATO în Europa de Est.
Yeltin şi Clinton au ajuns la o înțelegere în 1997 la Helsinki. America a promis Rusiei (înfometată după investiții) 4 miliarde de dolari şi facilitarea intrării Rusiei în Organizația Mondială a Comerțului, în schimbul extinderii NATO in Europa de Est de la Marea Baltică la Marea Neagră.
În final, Yeltin a agreat şi a semnat înțelegerea. Aşa s-a ajuns, ne spune Sarotte, ca țările Est Europene, inclusiv România, să intre în NATO.
Pentru Putin, însă, obiectivul este reîntoarcerea în timp, la 1990, când Rusiei i s-a promis că NATO nu se va extinde dincolo de Germania.
Revoluția Portocalie din Ucraina şi inițierea discuțiilor pentru aderarea Ucrainei la NATO l-au îngrijorat pe Putin. Rusia a pierdut şi NATO a câştigat. Putin vrea să întoarcă acele ceasului ca să meargă în sens invers. Prima mişcare în acest sens a fost anexarea Crimeii în 2014, iar apoi conflictele iredentiste din estul Ucrainei din acelaşi an.
În 2015 conflictul din Estul Ucrainei a fost rezolvat, pe hârtie, prin Acordurile de la Minsk.
Observatorii agreează că Acordurile de la Minsk, negociate de Franța și Germania, au fost un dezastru pentru Ucraina şi un câştig pentru Rusia.
Iar ceea ce se întâmplă în aceste zile de-a lungul graniței Ucrainei cu Rusia este, spune Sarotte, încercarea lui Putin de a reformula conturul final al geopoliticii din Europa de după prăbuşirea imperiului sovietic.
Dezasamblarea acordurilor creionate de Gorbaciov si Yeltin şi crearea unui cadru nou, al cărui autor, de data asta, să fie Putin.
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
