Urmăresc de mulți ani argumentele în sprijinul avortului. De la zi la zi ele devin tot mai bizare. La începutul săptămânii am dat peste ultimul dintre ele trecând în revistă titlurile articolelor din Slate Magazine.
E și unul dintre cele mai bizare și neetice argumente care mi-au trecut prin fața ochilor: "Nu vreau să fiu părinte"! Punct! Ca atare, spun persoanele care gândesc așa, avortul copilului nenăscut este justificat și etic. Chiar?
Slate, la fel ca mai toate publicațiile grandioase are "experți în etică", care răspuns întrebărilor cititorilor. Întrebările sunt diverse, unele ciudate, iar răspunsurile tot pe măsură: ciudate, bizare, dar impregnate de secularism și o perspectivă necreștină privind subiectele.
Iată întrebarea ori "dilema" unei femei însărcinate, prezentate unei "experte în etică". Într-o seară, într-o stare de ebrietate femeia i-a cerut soțului ei să o ajute să aducă un "frățior" singurului copil pe care ei îl aveau atunci. A rămas însărcinată așa cum și-a dorit, dar revenindu-și în fire s-a răzgândit, zicând că nu mai vrea să fie părinte pentru a doua oară. În acest context, ea întreabă: "să avortez, iar apoi să spun soțului și familiei noastre că am pierdut sarcina"?
Ne-am aștepta ca o întrebare ca aceasta să producă în mintea unui om cu rațiune niște preocupări majore.
În primul rând, motivația pentru a avorta e imorală. Asta înseamnă a priva de dreptul la viață un copil nenăscut și inocent. În al doilea rând, motivația e trivială: nu vreau un al doilea copil. E și frivolă. Puse în cântar, viața copilului nenăscut trebuie să cântărească mai mult decât moftul subiectiv de a nu fi părinte pentru a doua oară.
În al treilea rând, motivația e iresponsabilă: m-am răzgândit! E și o autoînșelăciune și denotă lipsă de respect pentru sine: am luat decizia de a fi părinte când eram beată, am rămas însărcinată în timpul beției, iar acum, sobră, m-am răzgândit. Pun vina pentru alegerea mea criminală pe beție. Dar și beția e o stare de iresponsabilitate.
Să nu uităm, mergând mai departe, că distrugerea copilului nenăscut e urmată de o minciună. Minciuna este intenționată și premeditată: nu voi spune soțului că am avortat, ci că am pierdut sarcina.
Din această situație iresponsabilă se iscă o discuție la fel de iresponsabilă. Răspunsul "expertului în etică" este cel previzibil: "I don't want to be a parent is a wholly sufficient reason to schedule an abortion / a nu dori să fii părinte este un motiv în întregime suficient pentru a-ți programa avortul".
Regretul, în opina expertului, nu trebuie să fie că ai avortat viața copilului nenăscut, ci faptul că ai decis în primul rând să fii părinte. Ai, însă, dreptul să te răzgândești.
E anul 2021. Ne numim o societate civilizată. Asta ne spunem noi unii altora în conformitate cu standardele noastre frivole, subiective, hedoniste și distructive. Ignorăm existența standardelor obiective de la care nu ne putem sustrage. Obiectiv vorbind, gândirea aceasta e decadentă, imorală și perpetuează și mai multă decadență și ostilitate față de copiii nenăscuți.
Pe lângă asta, există și standarde revelate: cele pe care le citim și pe care ni le însușim din Sfintele Scripturi. Consecințele avortului, și mai ales ale celui distractiv, cum îndrăznesc eu să-l numesc pe cel de astăzi, sunt moartea unei ființe nevinovate, suferința personală și perpetuarea decadenței și a iresponsabilității în societate. Aceste consecințe pot duce doar la moarte.
INVITAȚIE: Cu aceste gânduri în minte vă invit să urmăriți astăzi pe Facebook si YouTube, începând de la orele 19, o discuție cu trei colegi din mișcarea pro-viață din România. Vom vorbi despre avort, copiii nenăscuți și viitorul României.
Alătură-te Alianței Renașterea Națională! Vă rugăm să alocați câteva secunde pentru a completa formularul de contact.
