Ascunzișurile trecutului încep să iasă la iveală: olandezii s-au îmbogățit nu doar din munca lor, dar și din munca altora și, rușinos, din afaceri imorale, inclusiv comerțul cu sclavi.
Recent, Olanda a recunoscut în mod oficial că în trecut a participat și a finanțat comerțul internațional de sclavi și că a folosit sclavi pe plantațiile olandeze din Caraibe, Surinam și alte părți ale lumii. Olanda și-a cerut scuze, dar spune că nu va plăti despăgubiri pentru păcatele din trecut.
Belgia e și ea pe lista țărilor care în aceste zile feel the heat, simt presiunea fostelor colonii care trag la răspundere puterile coloniale pentru exploatarea resurselor lor și participarea la comerțul cu sclavi.
Masacrele făptuite de belgieni în Congo în trecut încă înfiorează conștiința când citești detalii. Astăzi, Congo este o țară care literalmente poate înghiți într-o clipeală Belgia. Disparitatea demografica între cele două țări este imensă: doar un belgian la 15 congolezi.
Apropo, să nu uităm nici atrocitățile comise de Germania în Namibia. Exterminarea în masă a hottentoților acum 115–120 de ani încă rezonează în conștiința populației din Namibia.
Namibienii au adoptat credința luterană a germanilor, dar au cerut, în ani recenți, despăgubiri financiare (reparations).
Un lucru care namibienilor creștini li se părea normal. Dar, așa cum ne așteptam, Germania continuă să spună nu.
Mottoul Germaniei a rămas același: totul în avantajul meu și nimic în avantajul tău (everything for me and nothing for thee).
Nu doar că fostele colonii încearcă un dialog de reconciliere cu fostele puteri coloniale, dar resursele lor economice și demografice sunt de interes pentru sustenabilitatea economiilor occidentale.
Congo deține cantități uriașe de cobalt și litium (mult necesare pentru noua economie globală reorientată spre clima).
Iar Portugalia, cu câteva secole în urma putred de bogată prin exploatarea Braziliei și Angolei, a devenit dependentă pentru sustenabilitatea ei economică de fostele ei colonii.
Revenim, însă, la Olanda. Olanda spune că nu va plăti o lețcaie pentru păcatele făptuite în trecut și din care a beneficiat economic în proporții imense. În primul rând comerțul cu sclavi.
Ceea ce aduce în prim plan viabilitate unei politici de compensare a fostelor colonii de către puterile occidentale. Personal nu cred că recompensele financiare sunt necesare ori justificate.
Occidentul nu doar a luat, dar a și dat. În Mali de exemplu, drumurile naționale și căile ferate folosite azi sunt cele construite de francezi în perioada colonială. La fel și podurile peste Niger.
Dar ceva trebuie făcut pentru a reabilita relațiile între occidentali și fostele colonii. Am câteva sugestii.
În primul rând, aroganța și sarcasmul de pe fețele occidentalilor în relațiile cu restul lumii, inclusiv Europa de Est, trebuie să dispară. O atitudine umilă este recomandată.
În al doilea rând, neocolonialismul trebuie să înceteze. Occidentalii încă mai caută să dicteze miliardelor de ființe umane din fostele colonii să se redefinească valoric după chipul și asemănarea occidentalilor. Categoric nu!
În al treilea rând, viitorul demografic al lumii nu mai aparține occidentalilor, ci miliardelor de ființe umane din fostele colonii.
Ar fi drept și recomandabil deci ca occidentalii să permită celor care "vor moșteni pământul" să-și traseze un viitor valoric compatibil cu tradițiile și valorile lor.
Și România are de învățat din asta. Românii nu sunt singurii iritați de aroganța și intransigența occidentalilor, așa cum am experimentat recent – și din nou – trecând prin episodul Schengen. Pe lângă noi sunt miliarde de alte cetățeni ai planetei care simt la fel. Nu suntem singuri. Deci, haideți să avem curaj!
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
