Când am auzit prima dată de Halloween eram în clasa a șasea, abia intrasem în perioada de adolescență și această „sărbătoare” nouă își făcea apariția în spațiul românesc. Profesoara de engleză aproape că a obligat elevii și cadrele didactice să participe la o serbare dedicată acestui „Halloween” și bineînțeles că în acea zi nu s-au ținut câteva ore bune de studiu iar noi, elevii, am pierdut vremea la scoală. Îmi amintesc că eram foarte confuză deoarece nu înțelegeam despre ce e vorba, de ce trebuie să fiu acolo și ce ar trebui să fac. Ni s-a spus să ne deghizăm în ceva sau dacă nu avem în ce să ne deghizăm, atunci să ne machiem cât mai strident. A fost împovărătoare acea zi când priveam cum fetele nu mai știau ce să-și pună pe fețe și dezordinea care se crease. Mai apoi, petrecerea efectivă a constat într-un concurs de costumații, învârteli și dansuri fără rost. Când am plecat de acolo, eram plină de dezgust și am păstrat în interiorul meu tot ce am văzut și am simțit.
“O nimica toată!” ați putea spune. Ei bine, nimicul acesta se transformă pe an ce trece într-o realitate care ne copleșește, de la freamătul care apare în magazine cu cel puțin o lună înainte de acest eveniment, până la costumele înfricoșătoare pentru copii și bebeluși, măști, accesorii cum ar fi topoare, cuțite, gândaci sau alte vietăți ciudate. În concluzie, orice ar putea provoca teamă sau groază.
Pentru copii, aceste lucruri ieșite din comun stârnesc o avalanșă de întrebări cărora bineînțeles că suntem datori să le răspundem. Viziunea lor asupra lumii se schimbă și în loc ca lumea înconjurătoare să devină un mediu prietenos și curat, așa cum se dorește, devine un loc nesigur în care copilul pășește fără curaj. Să le spunem că e o glumă, o farsă, și că pot să aibă fețele pictate cu roșu ca și cum le-ar curge sânge din gură… doar o dată pe an? Să le spunem că e haios să poarte o costumație de schelet sau de vrăjitoare, doar pentru o seară? Să le spunem că pot fi vampiri, vârcolaci și îi pot speria pe prietenii lor doar pentru o zi? Ce lume creăm? Ce demnitate ne mai rămâne în fața copiilor noștri?
În ultima vreme s-a tot discutat despre identitatea creștină. Mă întreb oare câți mai sunt creștini cu adevărat, urmași ai lui Hristos, care să învețe următoarele generații că nu există un altfel de creștinism decât cel arătat în Sfânta Scriptură: a-L urma pe Hristos în tot ce a învățat El și ajutându-i și pe alții să o facă.
Cum s-a ajuns aici? Ei bine, o mare greșeală pe care am observat-o în istorie este aceea că, în locurile în care au pătruns așa-zisii creștini, întâlnind păgânismul și o serie de ritualuri păgâne, aceștia au inventat efectiv propriile lor sărbători „religioase” pentru a acoperi sărbătorile păgâne. Citind în istorie, veți descoperi că acest lucru s-a întâmplat de multe ori și a avut ca rezultat un dezastru total: un melanj între păgânism și creștinism. Tulburător!
În fapt, Halloweenul este același lucru, același amestec. Nu vă mai amăgiți crezând că este doar o tradiție „împrumutată de la americani”! Nu, este de fapt o fostă sărbătoare păgână a celților, care în urmă cu aproximativ 2000 de ani, considerau că la 1 noiembrie începe un nou an. Deoarece începeau sezonul rece, iarna, întunericul, oamenii deveneau temători și aveau o serie de manifestări prin care să-și alunge frica. Aprindeau focuri de tabără, purtând costume pentru a alunga fantomele: cu cât erau mai înspăimântătoare costumele, cu atât mai mari erau șansele să alunge spiritele rele. Ei credeau că în acea noapte (31 octombrie spre 1 noiembrie) între lumea noastră și lumea de dincolo nu mai existau bariere și că fantomele puteau face rău.
Tot acolo, la focurile acelea uriașe, oamenii se adunau pentru a arde recolte și animale ca sacrificii pentru zeitățile celtice. Tot acest festival păgân se numea Samhain („sow-win”). Textele timpurii prezintă Samhain ca pe o sărbătoare obligatorie care dura trei zile și trei nopți, în care comunitatea trebuia să se prezinte în fața regilor sau a căpeteniilor locale. Se credea că neparticiparea la această sărbătoare ar fi dus la o pedeapsă din partea zeilor, de obicei boală sau moarte. Sunt mai multe ritualuri pe care nu le redau însă le puteți găsi consultând sursele din subsol.
Până în anul 43 d.Hr., Imperiul Roman a cucerit majoritatea teritoriilor celtice. În decursul celor 400 de ani în care au stăpânit ținuturile celtice, două festivaluri de origine romană au fost combinate cu sărbătoarea tradițională celtică Samhain. Apoi, În secolul al VIII-lea, Papa Grigore al III-lea a desemnat ziua de 1 noiembrie ca fiind un moment de cinstire a tuturor sfinților. Curând, Ziua Tuturor Sfinților a încorporat unele dintre tradițiile din Samhain. Seara de dinainte era cunoscută sub numele de „All Hallows Eve”, iar mai târziu Halloween.
Ei bine, acesta este amestecul de care vorbeam mai devreme. Romanii au „combinat” sărbătorile lor păgâne cu festivalul celtic, iar mai apoi, din dorința de „încreștinare”, s-au creat alte sărbători religioase care să „acopere” ce era necurat. Ceea ce a rezultat a fost un dezastru. Și uite-așa, în special din zona Irlandei, a Regatului Unit și a nordul Franței, imigrând în America, mai ales în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, popoarele au dus cu ele și aceste obiceiuri. Au fost primite acolo unde oamenii nu erau atât de „protestanți” și cu timpul, s-au răspândit.
Ca să nu mai lungesc, cu cât sunt mai multe obiceiuri ,,amuzante”, cu atât se face Halloween-ul mai ușor acceptat. Mă refer aici la activități precum „trick-or-treating”, sculptarea de felinare, adunările festive, purtarea de costume și degustarea de dulciuri. Toate acestea formează o variantă “distinctă” a sărbătorii în America, de unde am preluat-o și noi. (Apropo, americanii cheltuiesc aproximativ 6 miliarde de dolari anual pentru această sărbătoare care a devenit a doua cea mai mare sărbătoare comercială, după Crăciun.)
În concluzie, înțelegând originea acestui „Halloween” și cum a fost el cosmetizat până în zilele noastre, ce atitudine vom adopta noi, cei care ne declarăm creștini? Vom accepta, vom încuraja, vom permite copiilor noștri să participe la petrecerile de Halloween? Vom glumi și vom considera că e ceva inocent sau doar o altă sărbătoare americană? Ori vom păstra puritatea noastră, a copiilor noștri și a comunității în care trăim? Vom construi, vom păstra o identitate creștină?
Autor: pentru ARN, Oana Manta
Dă-ne o mână de ajutor!
Alătură-te Alianței Renașterea Națională! Vă rugăm să alocați câteva secunde pentru a completa formularul de contact:
Implică-te în renașterea României
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.