În articolul 48 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, alineatul 2, ni se precizează următoarele:
Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită
Este un principiu de bun simț, de natură juridică, pe care cred că îl acceptăm fiecare dintre noi.
Oare în situația actuală a pandemiei cu Covid-19 nu ar trebui să aplicăm un principiu asemănător, un principiu de bun simț?
În perioada 23-25 iulie are loc la Oradea, după cum ne informează Bihor online, un eveniment cultural artistic numit ,,Street Food Festival”.
Dar participarea la acest eveniment este condiționată de respectarea unor măsuri reglementate prin lege care sunt:
- Acces liber pentru persoanele vaccinate cu al doilea vaccin împotriva virusului sars cov 2
- Acces liber pentru copiii care au până la 16 ani chiar dacă nu sunt vaccinați
- Acces pentru persoanele care prezintă testul negativ al unui test RT-PCR pentru infecția cu virusul SARS CoV 2, nu mai vechi de 72 de ore.
- Accesul va fi permis și persoanelor care, contra cost, vor efectua un test Rapid Antigen non-invaziv, iar rezultatul va fi negativ.
Cu alte cuvinte aceste condiționări tratează oamenii ca pe niște potențial bolnavi infectați cu virusul SARS CoV 2 adică îi tratează ca pe niște pericole pentru societate.
În schimb cei care prezintă dovada vaccinării automat sunt considerați sănătoși, nepericuloși pentru ceilalți.
Sigur s-ar putea obiecta că trecem prin situații speciale în care aceste măsuri sunt cu totul îndreptățite, această situație ar justifica, în ochii autorităților limitarea unor drepturi cetățenești.
Și poate că aceste măsuri chiar ar fi îndreptățite dacă nu am observa anumite situații ciudate care ne pot pune pe gânduri, care ne pun semne de întrebare în privința credibilității autorităților și nu doar ale autorităților românești ci și ale autorităților la nivel european (și chiar la nivel mondial) care iau măsuri împotriva acestei pandemii.
Să analizăm câteva dintre ele:
- Lipsa transparenței autorităților în gestionarea acestei situații
- Multe suspiciuni cu privire la declarațiile numărului celor morți de covid
- Faptul că celor morți de covid nu li s-au făcut autopsii
- Faptul că anumite medicamente cum ar fi ivermectina și hidroxiclorochina au fost scoase din lista medicamentelor ce pot fi folosite în tratarea acestei boli (ba chiar au fost luate măsuri împotriva folosirii acestora deși sunt multe studii care arată eficiența lor și în ciuda faptului că aceste medicamente sunt ieftine și au efecte adverse mult mai reduse ca gravitate) în favoarea unor proceduri cu medicamente scumpe și cu reacții adverse care pot fi grave
- Faptul că unii doctori (cum ar fi Flavia Groșan) care au aplicat anumite tratamente diferite de cele recomandate, obținând rezultate foarte bune, în loc să fie apreciați și încurajați sunt supuși unui linșaj mediatic de către autorități și intimidați prin cercetare disciplinară
- Pentru cei care trăim în România un alt motiv de suspiciune ar putea constitui și faptul că vaccinul produs de specialiștii din centrul medical Oncogen din Timișoara nu a fost susținut de Guvernul României, ba mai mult, nu s-au prezenta detalii și nici o dezbatere televizată cu privire la posibila lui eficiență
- Faptul că vaccinarea nu garantează deloc că persoană vaccinată nu se va îmbolnăvi și nu va transmite alte persoane boala respectivă
- Faptul că nici companiile producătoare ale vaccinurilor și nici autoritățile nu-și asumă responsabilitatea pentru posibilele reacții adverse grave (pe termen scurt sau lung) ale acestor vaccinuri.
Dar mai presus de oricare dintre cele enumerate mai sus rămâne dreptul persoanei de a dispune de ea însăși.
Desigur, la fel ca orice alt drept și acest drept are anumite limitări, limitări care se referă în general la respectarea drepturilor și libertăților celorlalți oameni.
Interesant este faptul că, invocând acest drept, deja în Uniunea Europeană sunt 20 de țări care acordă dreptul de avort iar Parlamentul European face un apel către toate țările UE să garanteze dreptul femeilor la avort (și nu ne referim aici la situații speciale cum ar fi cele care pun în pericol sănătatea sau viața mamei) deși acest lucru nu înseamnă altceva decât a lua o viață, viața fătului, adică a face o crimă.
Comparând cele două situații așa zisul drept la avort și dreptul unei persoane de a refuza să fie vaccinat cu un vaccin care nu a fost încă pe deplin testat, ale cărui efecte pe termen lung nu pot fi încă cunoscute, pe baza unei gândiri raționale dar și a bunului simț, considerăm că este nejustificată orice constrângere care limitează drastic drepturile și libertățile omului în vederea acceptării vaccinului.
Până la urmă ce înseamnă obligativitate dacă nu existența unor constrângeri puternice?
Așa că, deși oficial se afirmă că vaccinul nu este obligatoriu, acest lucru este contrazis tocmai de existența unor constrângeri pentru a participa la anumite manifestări culturale artistice, pentru a putea călători pentru a-ți putea practica meseria și alte constrângeri care nu fac altceva decât să creeze anumite discriminări și segregări ale oamenilor.
Prin acest articol nu susținem o poziție antivaccin ci susținem doar neobligativitatea vaccinării.
Cetățeanul trebuie să aibă libertatea de a lua singur o decizie care îl poate afecta atât de mult iar nerespectarea acestui drept de către stat nu înseamnă altceva decât un posibil început de totalitarism.
Statul ar trebui să ia toate măsurile pentru a asigura o informare corectă, transparență și să mă convingă în acest fel de utilitatea vaccinului!
Autor : Ivan Daniel
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.