Vă recomand o recenzie vastă a două cărți publicate în ultimul an privind puritanii, istoria lor, convingerile lor, deficientele lor morale și sociale și efectul pozitiv și nu tocmai pe care l-au avut în istorie.
Puritanii (britanici și europeni) și toate sectele lor au fost în conflict cu autoritățile aproape peste tot în lume unde s-au așezat. De aceea, până când au ajuns în Lumea Nouă, nu au prins rădăcini mai niciunde. Inclusiv în Ardeal, unde au avut o colonie la Vint pentru doar câțiva ani.
E practic imposibil să scrii o istorie a puritanilor. Au lăsat în urmă amprente care încă sunt vizibile și se simt încă puternic chiar și în zilele noastre. Au fost oameni pe alocuri ciudați, ne spun cărțile recenzate, imperfecți în comportament, dar un lucru care nu li se poate reproșa ușor au fost pozițiile lor intransigente privind moralitatea. Au fost stricți cu ei înșiși, dar și cu alții, chiar până la exces. Din care cauză au rămas în istorie cu o memorie pătată: intoleranți.
Redau gândul cu care recenzia se încheie și pe care îl găsesc relevant pentru haosul valoric în care trăim: "Puritans hold a mirror to the anxious self-image of individuals and societies, reflecting both intolerance and a hatred for intolerance, a fear of corruption in perfection, of dystopia seeded in utopia. They have never been more useful / Puritanii țin o oglindă în fața indivizilor și societăților neliniștite, care reflecta intoleranță, dar și o ură față de intoleranță, o teamă de corupere în perfecțiune, o teamă de distopie înrădăcinată în utopie. Nu au fost niciodată mai utili".
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
