Conflictul între suveraniștii și globaliștii Uniunii Europene a dominat fluxul știrilor din săptămâna trecută.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene / CJUE a emis o decizie critică la adresa României ca urmare a poziției Curții Constituționale că anumite decizii ale CJUE nu pot fi aplicate în România dacă acestea contravin Constituției României.
Poziția CCR merită aplaudată, iar cea a CJUE condamnată.
Ca urmare a deciziei CCR, România a fost inclusă de către CJUE în categoria țărilor care își afirmă suveranitatea națională în raport cu pretențiile suprematiste ale instituțiilor europene.
Lista acestor țări este în creștere, pe lângă România în această categorie aflându-se și Ungaria, Polonia și Germania.
Rusia și-a afirmat opoziția față de anumite decizii ale CEDO care contravin legislației interne și Constituției Rusiei, iar Marea Britanie a făcut la fel înainte de Brexit (2016).
Britanicii au ales să rămână fideli tradiției britanice în domeniul drepturilor civile (common law), iar Parlamentul și Curtea Constituțională a Marii Britanii au criticat în multe rânduri deciziile bizare ale CEDO.
Decizia CJUE e relevantă din mai multe puncte de vedere. Țările membre se opun în număr tot mai mare tendințelor anti-democratice ale instituțiilor suprastatele ale UE.
Opozițiile de genul acesta reamintesc Bruxellesului că Uniunea Europeană nu este o federație, nici un stat unitar, ci o “Uniune” de țări suverane care își abrogă suveranitatea doar prin consens și ca urmare a demersurilor negociate.
Tratatul de la Lisabona, care e cunoscut ca și “Constituția” Europei, delimitează atribuțiile și competentele naționale și cele unionale.
Poziția României e relevantă și pentru că în prezent la CEDO sunt câteva cazuri intentate de cupluri de același sex împotriva României care urmăresc răsturnarea legislației interne în materie de familie și căsătorie.
Semnalul dat de CCR către UE este unul bun: anumite decizii suprastatele nu pot fi aplicate în România dacă acestea contravin legislației interne.
Poziția CCR e admirabilă. Suveraniștii și conservatorii trebuie să fie mulțumiți de acest lucru.
Perfectarea UE trebuie făcută nu prin decizii suprastatale unilaterale ori abuzive, ci prin consens.
Procesul democratic și consensual e preferabil chiar dacă ia mai mult timp, impune mai multă răbdare și energie ori nu duce la rezultatul scontat.
Legitimitatea ultimă a oricărei decizii majore care afectează sute de milioane de oameni decurge din voința cetățenilor, nu din decizia unor experți pe care nu îi alege nimeni în funcțiile decizionale și care ne afectează atât de profund și radical viața de zi cu zi.
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
