Ruta Sepetys: We, Romanians, say Thank You! (II)
Redau câteva dintre temele discutate de Ruta, fiecare pe scurt, subtil, în cele aproape 300 de pagini ale cărții ei „I Must Betray You / Trebuie să te trădez!”
Vreți să cunoașteți modul în care Securitatea recruta turnători? Ruta ne spune. Descrie și cozile imense la magazinele alimentare, penuria acută de alimente, de bunuri de consum, de haine, de detergent, de săpun, de pastă de dinți, dezumanizarea și descompunerea personalității umane strivite de comunism. Lipsa de apă caldă, de electricitate, de apă (punct!), sunt și ele menționate frecvent.
Discuțiile aprinse și certurile între cei care stăteau la coadă de la 5 dimineața pentru o pâine ori o sticlă de lapte sunt și ele așternute pe paginile cărții. Fiecare membru din familia lui Luca stătea la coadă pe rând, câte o zi pe săptămână. Ruta nu uita nici politicile de stimulare demografică ale lui Ceaușescu, cultul personalității, avorturile ilegale.
Descrie și modul de funcționare al Securității. Modalitățile de interogare a "suspecților" și turnătorilor. Distrugerea bisericilor din București și provincie pentru a face loc clădirilor cerute de "tovarășu". Descrie rolul "bișnițarilor" în menținerea dictaturii comuniste, dar și în crearea unei impresii de "normalitate" în lumea totalitară.
Chiar și haitele de câini din București sunt menționate, inclusiv "Turbatu", câinele care s-a împrietenit cu Luca, si "Fetița", cățelușa care s-a împrietenit cu prietena lui Luca, Liliana. Apropo, prietena lui Luca era fiică de comuniști. Privilegiată, ea îi mai dădea lui Luca din când în când un baton de ciocolată ori o banană. Pe cele din urmă, Luca le aducea acasă unde erau împărțite în bucățele egale între membrii familiei cu o atenție și sanctitate aparte, asemenea unui ritual religios.
Viața privată era interceptată de Securitate. Dispozitive de înregistrare erau plantate în casele oamenilor, în telefoane, în tavan, în veioze. Pentru a nu fi auziți, oamenii acopereau telefoanele cu haine ori o pernă ori dădeau drumul la apă și vorbeau în șoaptă.
Ruta nu uită nici zvonurile dificil de confirmat. Printre altele se spunea că România ar fi primit din partea creștinilor americani 20.000 de Biblii în limba română, dar pe care Ceaușescu le-ar fi transformat în hârtie de toaletă. Curios, oamenii șușoteau că pe hârtia de toaletă depistau slove din Scriptură. (Pagina 17)
Ori șușotelile că "tovarășu" și "tovarășa" goleau camerele de hotel din străinătate unde mergeau în vizite oficiale de săpunuri, șampoane, prosoape, hârtie igienică.
Cartea lui Ruta este și una de suspans. Ești prins de curiozitate să afli cine e "turnătorul" lui Luca. Și când crezi că următoarea pagină îi dezvăluie identitatea, încă ești ținut în suspans și mai citești câteva pagini, ori chiar capitole ca ă afli identitatea "turnătorului".
Închei aici, sperând ca micul meu comentariu despre cartea lui Ruta să vă țină și pe voi în suspans, și că vă va face curioși să citiți cartea.
Lectură plăcută!
Vă propun o scurtă recenzie a cărții, publicată în primăvară de New York Times Review of Books.
