Să n-aveţi dezbinări între voi…
Familia Furdui trece prin mari încercări în aceste zile iar pe 27 februarie este programat un protest în Walsrode în sprijinul lor.
Pentru a înțelege însă cum trebuie acționat în acest caz va trebui să ne întoarcem în timp și să ne amintim cazul familiilor Bodnariu și Nan – credincioși penticostali și credincioși ortodocși - ai căror copii au fost luați de o agenție de stat în Norvegia.
Ecourile acelui caz s-au răspândit ca o vâlvătaie în mediile evanghelice și ortodoxe românești.
Toți părinții credincioși, mai cu seamă penticostalii, despre care știm că în genere sunt părinți cu mai mulți copii, au tresărit îngroziți la știrea că cinci copii mici – printre care un sugar de trei luni – au fost pur și simplu smulși de lângă mama și tatăl lor pentru niște motive absolut halucinante.
„În doar câteva zile, după mijlocul lui Noiembrie 2015, sute de mii de români și apoi milioane au aflat, cu nedumerire și groază, că în Norvegia există o agenție oficială a guvernului norvegian care poate lua copiii de la părinți fără mandat judecătoresc…” (Petre Costea , Înfrângerea lui Goliat)
Revolta evanghelicilor și a celorlalți creștini români împotriva acestei abominațiuni a fost pe măsură.
Au ieșit în stradă cu hotărâre în repetate rânduri și în toate colțurile lumii unde există români, cu zecile de mii.
În Oradea, în Piața Unirii, într-o adunare de peste 15 000 de oameni, au fost împreună, poate pentru prima dată în viața lor, ortodocși, catolici, protestanți și neoprotestanți - reprezentați de liderii lor, episcopi, preoți și pastori – pentru a sprijini prin protestul lor niște copii.
Tot atunci credincioșii evanghelici din România au văzut sprijinul și compasiunea episcopului ortodox, Macarie Drăgoi, care a vizitat familia neoprotestantă spunând: ”
Au plâns la pieptul meu și eu am plâns împreună cu ei, apoi ne-am şters lacrimile şi am vorbit”, mărturisind prin aceasta tuturor românilor faptul ca părinții nu erau iresponsabili, așa cum s-a vehiculat în presă.
Oamenii au ieșit din enclavele lor pentru a sluji împreună o valoare comună tuturor. Familia creștină!
Și au slujit-o cu cinste și succes într-o acțiune unitară și perfect coerentă, indiferent de diferențele confesionale.
Acesta a fost elementul absolut remarcabil și fără precedent în istoria recentă a creștinismului românesc. Unitatea. Iar rezultatul a fost pe măsură: „Ceea ce au realizat românii în cele șase luni și jumătate a fost unic la nivel global” (Petre Costea, Înfrângerea lui Goliat)
Se poate dovedi așadar că atunci când o valoare comună tuturor creștinilor este atacată, oamenii sunt dispuși să o apere lăsând baltă toate orgoliile, diferențele și discuțiile contradictorii.
N-aș vrea să scriu aici vorbe mari dar evenimentul acela, prin reverberațiile produse în mase de suferința acelor copii și prin coerența și unitatea de acțiune a oamenilor, a însemnat ceea ce C.S. Lewis numea ”megafonul cu care Dumnezeu trezește o lume surdă”.
Din suferința acelei familii creștinii români au descoperit cum trebuie să acționeze pentru a fi eficienți. „Într-un gând și o simțire”.
În concluzie, dacă e vorba de manifestări publice, cazul Furdui și oricare altă situație de acest tip, trebuiesc abordate în aceeași paradigmă în care a fost abordat cazul Bodnariu-Nan.
Nu există o altă cale mai eficientă prin care oamenii să-și poată manifesta solidaritatea în astfel de situații.
Autor : Iosif Barna
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.