Sfintele Paște sunt un prilej potrivit să ne întărim credința. Dacă cei care zilnic umblau cu Hristos îl rugau să le mărească credința, cu atât mai mult noi, cei care trăim la 2000 de ani distanță.
E frustrant, din nefericire, în preajma Paștelor, să sesizezi în Occident abundența articolelor care pun la îndoială Învierea Mântuitorului.
National Geographic, Time, Newsweek, New York Times și alte publicații influente alocă spațiu larg materialelor privind istoricitatea Mântuitorului (pe care niciun om rațional nu o pune la îndoială), dar care pun la îndoială Învierea.
Într-un sens acest lucru e de așteptat. În prima zi a Învierii deja au apărut germenii îndoielii, semănați, la fel ca în ziua de astăzi, de elita intelectuală și politică din vremea apostolilor.
Dar dovezile Învierii au fost abundente și, fără excepție, fiecare ființă umană care se încreștinează afirmă, cu sinceritate și convingere, existența unui moment în viață în care Divinitatea s-a făcut cunoscută fiecăruia dintre noi. Fiecare dintre noi am trecut prin astfel de momente.
Credința e fundamentală și protejarea ei egal de importantă. Fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu. Dar, în același timp, trebuie să și pricepem că credința este ținta primară a satanei. Nu e la întâmplare, de exemplu, ca în cuvântarea de dinainte de Patimi, în Marcu 13, Mântuitorul ne atenționează să ne păzim credința.
Spre surprinderea mea, însă, influenta publicație The Atlantic a publicat recent un articol cu un titlul la fel de surprinzător: Surprinzătoarea compatibilitate între știință și credință. Îl puteți citi aici: The Surprizing Compatibility of Science and Faith.
Autorul e un om de știință, expert în astronomie (astrophysics) și fost cercetător NASA. În articolul lui își exprimă uimirea că încă se pretinde că știința și credința în divinitate sunt incompatibile.
Printre altele, autorul explică de ce ultimele imagini și informații provenite din spațiul extraterestru dovedesc existența unui univers dincolo de capacitatea noastră de a-l înțelege și care se pliază perfect cu descrierea universului aflată în Psalmii lui David ori în pasaje din Cartea Iov. Autorul discută cu entuziasm pasaje din Psalmul 8 și Iov 38.
Autorul remarcă, de asemenea, adevărul atât de evident, dar și puțin menționat, că ființa umană este singura ființă de pe planetă care încearcă să înțeleagă „cerurile” și universul și să fie uimită de frumusețea universului.
Iar privind oamenii de știință pentru care știința e perfect compatibilă cu creaționismul, autorul relatează o experiență proprie. Pe când era angajat la NASA frecventa o biserică dintr-o suburbie a metropolei Houston (Clear Lake), unde 75% dintre cei care frecventau slujbele religioase erau oameni de știință de la NASA.
Uimitor! Încurajator!
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
